another stupid little emo kiddo…

( un mic joc pet-master cu lame… va avea 3 capitole, pe care le vom scrie in paralel, el fiind Erik, iar eu Stephan… have fun ;)) )

“Alo? Da…eu sunt. Da…da…stiu ca vrea sa ma vada, dar sunt ocupat toata saptamana. Da! Normal ca stiu ca Presedintele are un program incarcat. O sa incerc sa…”

Insa convorbirea imi fu intrerupta cu brutalitate de un urlet prelung, de animal ranit, urmat, apoi, de cateva injuraturi grosolane, pe un ton asurzitor. Batai nevrotice, cu pumnii si picioarele, in usa groasa,din fier, ce despartea birolul de dormitor, acompaniau intr-un ecou gutural zgomotul, de parca o fanfara afona imi vibra in timpane.

“ Aaa! Va sun eu mai tarziu! Unul din animalele mele de companie are… probleme de acomodare.” Si I-am inchis secretarei in nas, dupa care am azvarlit telefonul cu o miscare de plonjeu periculos, vertical, pe fotoliu.

Mi-am aprins rapid o tigara, inchizand ochii de placere, in timp ce inghiteam hulpav fumul, lasand nicotina sa imi deconecteze sinapsele neuronale…una cate una… Sa paralizeze inca cateva sute, cu fiecare atom de vapori calzi pe care il lasam sa imi vindece fiinta.

Bataile deja isi pierdusera ritmul furibund pe care il aveau la inceput, devenind din ce in ce mai lente si mai usoare, insa cuvintele usturatoare, insotite acum de gafaieli incete, inca isi mai faceau simtita prezenta, evadand pe sub usa si facandu-ma sa zambesc amar.

Am repetat inconstient gestul vital fumatorului notoriu, traiectoria oblica a tigarii, gustul de menta intepatoare, atingerea hartiei albe cu buricele degetelor, mangaierea filtrului circular cu buzele, umplerea plamanilor pana la refuz cu aburii gri si dulci…

“ Inca 5 minute… sa se calmeze de tot…”

Fum. Nicotina. Otrava. Totul…in mine…
Pana ce trupul firav al tigarii isi dadu duhul, sugrumat de niste degete prea paranoice si o gura prea pasionala.

Am stins cadavrul fumegand in scrumiera neagra, apoi m-am ridicat tacticos de pe scaunul scump, din piele,indreptandu-mi spatele cu o miscare aristocrata. M-am postat in fata usii din spatele careia acum se mai auzeau doar mormaieli senile, soptite parca unei persoane imaginare.

Mi-am trecut mana prin parul lung, de un blond-platinat, aranjandu-I suvitele lungi si scanteietoare, intr-un manunchi parca de raze calde, dand firele rebele usor dupa ureche. Un iz de cirese amare si esenta de migdale atinse usor gulerul camasii albastre-inchis,emanat de porii pielii gatului meu alb, si strapunse aerul, creand o oaza de parfum suav si un pic prea dulce. Pentru o clipa mi-am zarit reflexia in fereastra din spatele biroului…

Un excentric, dar de succes om de afaceri, prietenul tuturor si al nimanui, expert in psihanaliza, economie si filozofie, cu un vadit interes in arta, in special in literatura si pictura, cu un orgoliu si egoism nemasurate si cu…vicii mai mult sau mai putin…ortodoxe.

Nu imi pasa de nimeni si nimanui nu ii pasa de mine, nu imi placea sa mi se dea ordine sau sa respect regulile si intotdeauna obtineam ceea ce doream, iar daca nu mi se dadea…stiam cum sa iau…

Atata timp cat puteam sa imi controlez emotiile si sa nu ma implic, dar sa mentin vie aparenta ca ii respect si tin la cei din jurul meu, eram de neatins si de neinvins…

Doar eram un profesionist…
Mi-am simtit buzele subtiri cum si-au destins fiinta intr-un zambet de curtoazie, cel pe care il afisam de obicei clientilor sau persoanelor politice, apoi am chicotit ca un scolar obraznic ce gusta pentru prima data din imoralitate.

Stiam ca ochii sunt singurii ce imi pot trada gandurile si sentimentele, iar acum jubilau ca doua stele de argint pe cerul senin al unei nopti umede de vara… miroseau a albastru-inchis…a incins si ud…

Mi-am lipit palma de scanerul cu laser care activa deschiderea automata a usii, apoi am lasat un suvoi rosiatic sa imi verifice si retina si cu un mic clic usa isi descuie secretele in fata mea, lasandu-ma…sa vad…

Un tanar de vreo 20 de ani statea in fund pe patul imens, cu baldachin, din mijlocul dormitorului. Avea genunchii adusi la piept si se legana incet, ca un copil retardat, in fata si in spate, bolborosind ceva numai pentru el. Parul negru ii imbraca chipul in suvite de smoala, ironizand parca faptul ca trupul slabut ii era gol si tremura usor.

“ Oh! Erik… vad ca te-ai trezit…”
Pentru o secunda isi ridica privirea, inlaturand cu o miscare toate firele de par si holbandu-se la mine cu niste ochi abisali, plini de ura, intinati de sclipiri sarate de clestar, apoi se repezi inspre mine, vrand parca sa ma distruga…sa ma stearga de pe fata pamantului…

“ NENOROCITULE!!!!!!!!!”
Desi m-a luat pe nepregatite, fizicul si varsta imi ofereau avantaje clare, asa ca l-am impins cu forta inapoi pe pat, facandu-l sa geama incet de durere.

“ Hai, hai… Nu mai fii atat de dramatic. Nu e chiar atat de rau. O sa ma port frumos cu tine daca esti cuminte”

“ CUMINTE???? ESTI UN NENOROCIT! UN IMPOTENT CARE TREBUIE SA ISI SATISFACA PERVERSITATILE… SI NICI MACAR AIA NU ESTI IN STARE SA FACI… TREBUIE S-O FACI CU FORTA, CA ALTFEL AI RAMANE NEFUTUT”

Se ridicase de pe pat si ma privea furios, cu un foc imens parca urland undeva, in interiorul lui. Avea pumnii inclestati si tremura incontrolabil de manie, o vena conturandu-si fiinta pronunat in gatul lui traspirat, cu tamplele vuindu-I ca o vijelie dezlantuita.

M-am apropiat atat de mult de el, incat ii simteam rasuflarea calda lovindu-mi obrajii brutal si am continuat, pe un ton calm, jos, ce am stiut ca l-a speriat suficient de mult, incat sa-I faca pielea de gaina, chiar si numai pentru o secunda.

“ Uite ce e… Ti-am tolerat iesirile astea doar pentru ca am o oarecare slabiciune pentru tine. Daca ar fi fost altcineva in locul meu, urlai demult de durere, implorandu-l sa-ti mai dea o sansa.”

I-am fixat privirea, ce inghetzase de frica si am facut o mica pauza, pentru a-I auzi inima, ce batea acum neregulat si extrem de repede…

“ Dar daca o singura data te mai comporti asa…

Te inseli cand crezi ca nu te pot vinde… Ba chiar o pot face foarte usor… Si nici macar nu te vand ca sclav, ci…pentru organe…”

Erik ramase cu ochii mariti de teama si de uimire, cu creierul golit de orice alt gand, incremenit in fata mea, cu gura usor intre-deschisa si cu rasuflarea taiata, asteptand urmatoarea mea mutare.

Obtinusem exact reactia dorita… Eram atat de bun la asta…

“ Asa ca te sfatuiesc sa ai grija…”
“ Nu voi fi niciodata pe deplin al tau… NICIODATA!!!! Obliga-ma… foloseste-ma… violeaza-ma… insa niciodata sufletul meu nu-ti va apartine…”

Am izbucnit intr-un ras batjocoritor
“ Crezi ca mie suflet imi trebuie? Dragule…am nevoie doar de sex… Nu sunt Lucifer sa-ti iau sufletul… sunt doar… noul tau stapan…”
si am rostit cuvintele cu asa o satisfactie, incat Erik s-a inrosit ca un copilas cuminte si si-a mutat privirea pe tavanul alb si rece.

Cu un deget I-am atins buzele, mangaindu-le usor, apoi am coborat brusc spre gat, piept, abdomen… Pana ce I-am simtit pielea sensibila dintre pulpe vibrand incet in tacere. Am inceput sa ma joc cu trupul lui, privindu-l cum mi se abandoneaza, cu capul lasat pe spate, cu ochii inchisi si cu gura intre-deschisa, rasuflarile fiindu-I insotite de zgomote usoare.

Intreaga lui fiinta emana o canicula dogoritoare, mirosind a tinerete si fragilitate… Era al meu… La mila mea…
Ma excita la culme…

La un moment dat m-am oprit si I-am intors o mana la spate, aruncandu-l cu brutatilate pe pat, imobilizandu-l pe burta, printe pernele mari si albe. A incercat sa se zbata, insa intr-un final si-a dat seama ca nu mi se poate opune si si-a lasat trupul inert, cu muschii relaxati, in manile mele…

Am inceput sa ii alint cu buricele degetelor fesele, coapsele… Mi-am apropiat buzele de urechea lui si I-am soptit suav

“ Esti al meu,nu?… Tot ce e aici e pentru placerea mea personala,nu?… Vreau sa aud cum recunosti ca esti micuta mea jucarie si ca te mandresti ca iti sunt stapan… Hai spune…”

“ Du-te dracu!” a marait el printre dinti…
“ Numai daca vii cu mine…”

Si am intrat adanc in el, cu putere, facandu-l sa urle de durere. Am continuat in acelasi ritm rapid si dur, ignorand gemetele lui, aplicandu-I astfel pedeapsa pe care o merita.

“ Te…Te rog… Imi pare rau… Ma doare…”
Am continuat la fel de brutal, facandu-l sa tremure si sa suspine incet, cu lacrimile curgandu-I neincetat pe obrajii slabuti.

“Ce-ai zis?… Nu am auzit prea bine…”
“ Te rog… Opreste-te… Iarta-ma, stapane…”

Am incetinit imediat tempo-ul, executand miscarea de du-te vino cu delicatete, avand grija sa nu il mai doara, in timp ce ii dezmierdam gatul cu sarutari fine…

“ Vezi? Daca esti cuminte…”

Intr-un final a inceput si el sa simta placere si d-abia atunci am marit din nou intensitatea si ritmul miscarilor…
Mai repede…
Mai tare….
Mai adanc…

Trupul sau vibra tare, avand unghiile inclestate in asternuturile albe, strangandu-le cu putere si lasand sa ii evadeze din gat franturi de gemete joase si febrile…

“ Ahhh!”

Am ejaculat amandoi in acelasi timp, ramanand,apoi, pentru cateva clipe, nemiscati, respirand greoi, in patul viciat de placeri perverse.

M-am ridicat, insa, repede si m-am imbracat in graba, aplecandu-ma apoi peste el si soptindu-I

“ Trebuie sa plec… Tu culca-te.. O sa ma intorc peste cateva ore… Sa ma astepti… “

La iesirea din camera,am aruncat inca o privire catre pat… El statea intins pe burta, cu picioarele usor departate, lasand sa se zareasca un mic firisor alb scurgandu-I-se printre fese… Trupul I se misca incet, in sus si in jos, in ritmul rasuflarii sale sacadate… Parea atat de docil… de inocent… de vulnerabil…

Am scos un suspin usor…

Pe umar inca mai avea bandajul… Rana avea sa I se vindece in cateva saptamani… Saracul…nu se plansese, nu nimic. Nici macar nu mi-a cerut vreun calmant. Si era din vina mea… Eu am vrut sa-I implantez un cip prin care sa pot sa-l localizez neconditionat. Inca mai avea si inelul de argint cu gravura, semn al sclavagismului inca din 2067,de cand se legalizase din nou. Si stiam ca isi daduse seama ca si amprentele si retina ii fusesera deja scanate si introduse in baza de date a guvernului, sub eticheta “pet”.

“ Imi pare rau, Erik… Doar asa puteam sa te fac al meu si sa am grija de tine… Imi pare rau…” si usa de metal se inchise in urma mea, lasandu-l pe Erik cufundat intr-un somn adanc, fara vise…

( pentru vampirul meu care ma tine captiva in castelul lui de argint…my lord…i’m urs…forever)

13 iulie 1723

Strazile Venetiei mugeau in muzica viciata a carnavalului, in tipetele profane si gemetele perverse ala sutelor de trupuri fierbinti ce isi unduiau rotunjimile pe ritmurile placerii. Orasul mustea de valurile frematande ale noptii de vara si de raurile de vin rosu, ce isi rasunau gâlgâirea pe dalele de piatra, pe cristale de molecule de apa si pe trupurile siroinde de sudoare.

Cladirile sobre, ce vroiau sa para de o moralitate imaculata, gondolele adormite, mereu indragostite de micii stropi albastri, mahalalele murdare, goale si sarace in vulgaritatea lor degradanta si monotona… totul…parca era subjugat de vraja notelor muzicale efervescente si a sunetelor onomatopee ce ii acompaniau urletul.

Totul isi pierduse mireasma, culoarea, fiinta, in acea destrabalare fastuoasa si exuberanta. Artificii scanteiau in pocnete de lumina vie chipul schimonosit de somn, trezit din nemurire, al Venetiei, cicatrizat si cauterizat de-a lungul veacurilor.

O mare colorata si asurzitoae de corpuri curgande strabatea in hohote de ras si explozii de sentimante strazile ce isi oglindeau acum mizeria in razele ce patau noaptea. Pamantul parca tremura apocaliptic, iar aerul era sfartecat cu sadism de existenta acestor monstri dezlantuiti in dansul lor haotic.

Torte aprinse, focuri reci, miros de praf de pusca inecacios, sudoare, fetze urlande, placere, bucati de sange, picaturi de carne goala, dezvirginari, tulburari mentale, oroare…nefiinta… Imi taiau calea cu o satisfactie dureroasa, lasandu-ma cu gura usor intre-deschisa si cu mainile atarnandu-mi inerte pe langa trup la atingerea acestui tablou creat dintr-o realitate groteasca.

Masti lugubre, vesele, sofisticate, perverse, banale, sadice, masochiste, indurerate…mi se perindau in fata ochilor mariti de uimire, etalandu-si maiestria sau impotenta cu care fusesera lucrate. Acum oamnii puteau deveni animale intr-o lume fara regului, fara chipuri, fara identitate… O bucata de lemn pictata ce putea ascunde complexele, frustrarile, dorintele, amintirile, atrocitatile…si putea fauri o noua promisiune catre invizibilul nemuritor si cald.

Multimea se curba cu o furie frenetica, fericita, impingandu-mi trupul printre valurile dure pe care le generau cu propriile lor fiinte pierdute. Muzica…durere…neputinta…minciuna…

Dintr-o data, cineva imi prinse mana si ma trase cu putere din suvoiul de suflete damnate in propria lor betie. A inceput sa alerge repede, aproape rupandu-mi umarul. Facu la stanga pe niste stradute intunecate si sinistre, apoi la dreapta…niste scari umede si alunecoase…o cotitura…inca o data la stanga…

Din cand in cand zaream sprijinita de zidurile reci si mucilaginoase vreo prostituata saraca, cu rochia murdara si puturoasa, rupta pe alocuri sau devorata de molii, cu parul despletit si nespalat, cu trupul semi-dezgolit, obosit si imbatranit prematur de atata tortura la care era supus. Unele aveau clienti, ce isi comsumau “comanda” chiar acolo, in labirintul macabru al strazilor plouate, descheiati doar pe jumatate la pantalonii trei-sferturi, din stofa, gafaind si transpirand precum animalele de povara, executand cu o placere diavoleasca miscarile de du-te-vino in trupul bietelor femei dezbracate.

Strainul strabatu inca vreo cateva alei de genul acesta, in sfarsit ajungand la o fundatura ce mirosea a moarte si frica. De undeva, departe, parca dintr-o alta lume, se auzeau tipetele tinere, muzica imbietoare si pocnetele parfumate de culori ale carnavalului.

In umbra non-luminata, semi-obscura, ii puteam intrezari silueta subtire, inalta, invesmantata intr-un palton negru, ce isi incheia cusaturile la nivelul coapselor sale afundate in colantii albi si pantalonii trei-sferturi, stransi pe picior. Cizmele de piele, camasa alba de in, vaporoasa, ce emana multe volane bufante,inspumate pe gatul si manile sale, precum si nasturii mari de argint si revolverul de la sold imi dadura de inteles ca este de vita nobila…un conte…poate un lord…

Un parfum fin, dulce, I se scurgea prin pori si imi inunda narile, innebunindu-mi fiinta cu aburi de placere demiurga. Facu o miscare inceata, apropiindu-se de mine si pasind delicat intr-o raza palinda, usor ionica, dar suava a lunii.

Parul I se revarsa pe chip, imbracacandu-I obrajii in suvite de smoala miscatoare, usor serpuitoare in semi-onduleuri curbate. Pe fata avea o masca neobisnuita, jumatate alba, jumatate neagra, ce ii completa perfect, cu o eleganta luxoasa si irezistibila, tinuta de non-culoare pe care si-o alesese. Partea alba a mastii era destinsa intr-un zambet jucaus, aproape pervers si sadic, iar cea neagra era inecata intr-o tristete si depresie sinucigase, o lacrima de argint atarnandu-I slabita pe obrazul slefuit.

Vantul cald ii mangaia usor parul, trecandu-si degetele fine prin stralucirea neagra si ravasind-o pueril, lasand ca mireasma sa intoxice aerul de abis. Apoi degetele zefirului coborau imperceptibil atingandu-I dantelaria lucrata cu migala, pierduta in volane albe…pieptul lui…abdomenul..mai jos…

Ramasesem incremenita in fata lui, incercand sa-I captez cu ochii frumusetea usor feminia, in misterul ei galant si androgin. A mai facut un pas catre mine, intinzandu-mi un trandafir rosu, cu spini ascutiti, insa parea ca manusile sale albe din satin il protejau de mania florii. Isi indoi genunchii usor, lasandu-si corpul sa execute o mica reverenta de curtoazie,cu o gratie si agilitate impresionante, as putea spune chiar un pic ireale, inclinandu-si subtil si capul cu o extavaganta pe care si-o putea permite.

Am intins o mana, tremurand usor si inca gafaind imperceptibil dupa cursa nebuna a tanarului. Inima imi batea tare, de parca atunci ar fi trait pentru prima data. Imi auzeam sangele cald suvoind si pulsand cu putere in vene…inima batea incet…plamanii se inundau si se scurgeau de aerul dogoritor…creierul incetase sa mai functioneze rezonabil. Linistea din mine imi apasa intreaga fiinta, golind toate gesturile, toate gandurile, toata vointa pe care o aveam in trup.

Am atins cu porii tulpina rigida si rece, lasand coltii disperati si veninosi ai rozei sa imi guste sangele, sa rupa cu ferocitate din carne, sa ma aiba… Mi-am incolacit degetele tare in jurul fiintei florii, parca sufocand-o cu propria mea epiderma, apoi cu sange, carne vie…aproape pana la os…

Durerea zvacnea in mine precum un carbune aruncat in apa..sfaraia, bolborosea, fierbea… Am deschis palma uda de micile boabe visinii cu aroma de moarte, lasand degetele moi, picurand plasma de lava pe dalele imbibate de mizerie, scapand voit trandafirul, apoi presandu-mi cizmele lungi de petalele vii, sfaramandu-le.

Mi-am lipit palmele de paltonul lui, intiparind acolo o parte din mine, din convulsiile spasmotice ale muschiilor devorati de durere… I-am patat albul camasii angelice cu o dara lunga, dreapta, de la gulerul cu dantele si pana la tiv. Nasturii de argint scartaira mut in lumina lunii, cand degetele mele le rupsera sigiliul… Haina cazu cu o bufnitura surda, un pic semi-greoaie, parca gri…apoi camasa intinata atinse piatra cu aripi de inger sparte…pantalonii negri de stofa I se desprinsera rapid de trup, apoi colantii albi, cu model…

Coapsele ii erau fierbinti, frematand de dorinta in intunericul palpaitor de uscat. I-am privit ochii tacuti, mai muti decat nimicul in vidul sau negru-caprui, apoi mi-am indoit rapid genunchii, lasandu-mi trupul sa cada in fata lui. Rochia larga, de un rosu excitant scapara cateva scantei de lumina aburinda. Corsetul simplu imi strangea sanii, impingandu-I in sus in rotunjimea lor generoasa. Umerii pe jumatate goi dansau in razale palide, jucandu-se cu umbrele si ascunzandu-se in perdeaua calda de par negru, ce cadea in valuri drepte haotice peste ei. Suvite de abanos si de foc imi incadrau obrajii rotunzi, conferindu-le un aspect de alungire creionata. Ochii mei ca doua castane migdalate il implorau…il imlorau? Sa ce?… Nici eu nu stiam…

Mi-am trecut un deget de-a lungul coloanei sale casabile, simtind micile picaturi de sudoare curgand in raulete pe pielea lui alba. I-am atins cu buricele moi ale degetelor fesele fine, frecand usor cu miscari circulare.

Mi-am bagat un deget in gura, simtindu-I gustul sarat de praf si l-am dantelat cu picaturi de saliva dulce, ce siroiau acum incet de-a lungul lui. Am trasat o dara lunga cu lichidul cald, exact intre pulpele tanarului, apoi am lasat inca cativa stropi incolori sa-mi picure din gura…pe buze…apoi de pielea lui excitata. M-am apropiat si mai mult, lasand aburi fierbinti de soapte si rasuflari parfumate sa ii strapunga albeata porilor sensibili, apoi cu limba I-am gustat esenta…un pic..mai mult…incet..mai rapid…

Am intredeschis gura…Lordul era dulce…

Miscarile sistematice, de du-te-vino, sus,jos s-au intensificat, placerea lui devenind covarsitoare… Trupul slabut ii tremura acum neputincios in fata viciului carnal, mainile, ce inca mai purtau manusile scumpe, erau ratacite printre suvitele mele de foc si smoala, hotarand, cu miscari prompte, tempo-ul divinului.

Nu puteam sa ii vad chipul, insa dupa sunetele guturale, infundate, ce se transformau rapid in gemete si rasuflari dogoritoare, greoaie, mi-am dat seama ca avea capul lasat pe spate, ochii puternic inchisi, abandonandu-se si daruindu-se cu recunostinta placerii.

Mai repede…mai ..mai…

“ Ahhh!”- un sunet jos, pervers, corupse tacerea si intunericul, seducandu-le sa ii acorde prioritate in vid.

…era dulce…

S-a lasat in genunchi langa mine, inca tremurand, sprijinindu-se ca un bolnav de parkinson, de umerii mei si imi sageta privirea cu ochii lui inselatori. Cu o miscare, m-a trantit cu spatele de piatra dura. Am simtit un mic pocnet de calciu, ce a rasunat ca un ecou in capul meu golit. Am inchis ochii si mi-am inclestat maxilarul, asteptand urmatoarea lui miscare, ca un iepure in capcana mortala.

Imi prinse incheietura mainii ranite, holbandu-se la cortina rosie de aproape se inchisese, coagulandu-se. Si-a dat masca jos cu o miscare rapida a degetelor, incepend sa imi linga usor rana. Coltii reci pe care I-am simtit atingandu-mi pielea trimisera mii de sageti vibrante in mine, facandu-ma sa duhnesc a frica si neputinta.

El ranji satisfacut, etalandu-si caninii albi si ascutiti printre buzele groase, dulci, carnoase. Cu o agilitate de felina isi strecura mana sub vapaile de foc ale rochiei, obligandu-ma sa despart usor picioarele. Fiori…vartejuri…valuri concentrice…placere…

Eram moale in mainile lui, eram la mila vampirului.
Dintr-o data se opri si se lasa cu trupul peste al meu, apasandu-ma greoi. Imi tinea ambele maini tintuite bine de piatra pe care zaceam. Cu o miscare zmucita imi departa si mai mult picioarele, facandu-si loc, apoi intra cu forta in mine…adanc…tare…

Un tipat imi opari gatul uscat, imi omorî ultimele spasme de vlaga. Imi unduia trupul, dupa propria lui miscare taraganata, dominandu-mi intreaga fiinta uitata in cadere.

Mirosul lui dulce…gafaiala inceata,abia perceptibila…gemete obscene…
Greutatea lui… placere…durere…

Inca un val fierbinte de gheata imi injecta trupul in sevraj…sange cald clocotind…inghitituri pofticioase…

Apoi tacere…intuneric…am lesinat…

Cand m-am trezit, intr-un final, zaceam pe aceeasi alee mizera, numai ca lumina mahmura a soarelui incepea sa mi se reverse cu dorinta pe trup, arzandu-ma.

Am vrut sa ma ridic, insa intreg corpul ma durea cumplit. Ma simteam atat de rece, de rigida, de…moarta.

Mi-am dus instinctiv mana la gat, unde am simtit doua adancituri micute. Am zarit langa mine o masca neagra ce infatisa un chip rece, impenetrabil, fara nici o emotie, dintre buzele caruia se scurgea o picatura mica de sange.

“Eh! Cel putin se potriveste cu rochia”
Si un zambet amar imi anima colturile gurii, mai mult, insa, coborandu-le decat arcuindu-le in sus.

Pe o bucata mica de pergament ingalbenit, vampirul imi lasase cateva randuri caligrafiate perfect, intr-o dantelerie de gravura forjata visinie :

“ De acum inainte sunt stapanul tau…Vei sti unde sa ma gasesti”

Intr-adevar stiam…

Acolo unde imi atinsese vampirul mana, pe incheietura, zaceau sangerande initialele lui, ce aveau sa se cicatrizeze in scurt timp…

“Calin”…sopti vantul…sau poate au fost faldurile fosninde ale rochiei mele…sau poate buzele mele…

( un alt post pe care l-am facut in colaborare cu domnul Lame:

fiecare si-a creat un personaj si a ales caracteristicle de baza, apoi am dat o idee principala a povestii si apoi ne-am pus pe munca, debitand descrierile, dialogurile, actiunea, etc etc, fiecare in felul lui

iata ce a iesit : )

Zgomotul zguduitor al aplauzelor incetase, murmurele uimite se evaporasera in aerul diafan, cortina cazuse in negreala ei vie, reflectoarele isi inghitisera suflarea calda…

Tacere…intuneric…

Undeva,in spatele salii imbacsite de scaune de fier drept, zacea o umbra in paralizia ei somptuasa, visand si rememorand toate chipurile cu zambete false, incolore, toate felicitarile pline de ura, toate strangerile de mana fortate si apasate de care avusese parte. Faima nu era exact piedestalul perfectiunii creatoare pure, chiar daca izvora din talen si daruire, din insasi fiinta lui frematanda.

Spatele ii era lipit de peretele rece, fiind contopit intr-o sudura densa cu acesta,iar mainile isi gasisera adapost in buzunarele costumului negru dungat cu linii de o albeata palpabila. Palaria mare parea o masa de fum gros, ce ii invaluia chipul intr-un necunoscut elegant, luxuriant, aproape imoral de viciat.

Parul lung ii statea prins intr-o coada pe spate, revarsandu-si cateva suvite pe pieptul slabut al lui Luca, imbracand intreaga lui fiinta intr-un erotism demonic. Un dans…o batalie…o unduire a suvitelor de smoala si a celor de argint ce cadeau in siraguri serpuitoare.

Cu o miscare aristocratica, si-a scos o tigara lunga, subtire, ce mirosea a menta. Si-a aprins-o tacticos, sorbind cu pofta din fumul viciat, lasandu-l sa ii mangaie plamanii, sa ii atinga sangele, sa se joace cu creierul lui, apoi izgonindu-l din interiorul lui prin buzele albe, intre-deschise. O mare de aburi fierbinti, de argint poluat ii dantelau acum frumusetea feminina.

Ochii abisali ii erau inchisi, explorand parca orgasmul oferit de viciu,iar nasul ingust ii fremata usor, absorbind izul de menta pe care il emana tigara, in timp ce micutul pierce de argint, in forme de semi-luna se unduia la miscarile hulpave ale narilor.

“ Credeam… credeam ca pot sa creez fara sa fiu invidiat. Credeam ca pot sa imi fabric intreaga lume din dorinta, pasiune, talent, cateva schite si o pereche de foarfeci… Oare cum pot face ca pe scena sa fie doar iubire?”

Isi ridica privirea spre singura fereastra din incapere, iar o stea ii licari in sacrul ochilor sai de smoala…
“ Klaus…” sopti incet si se repezi spre culise.

In acest timp, Klaus, unul din modelele renumitului designer, se schimba de hainele prezentate, frecandu-si usor un umar ce il durea. Ramasese singur in camera slab luminata, plina de oglinzi diforme, tone de fard cancerigen, reflectoare moarte si aparate foto de ultima generatie. Toti ceilalti erau in oras, sarbatorind reusita defilarii.

Auzi pasi fuginzi pe hol si se ridica brusc in picioare, vazandu-l pe Luca in pragul usii, tremurand si gafaind, cu picaturi mari de sudoare intinandu-I tamplele albe.

Ochii de smarald a lui Klaus se deschisera intr-o lucire intrebatoare, iar buzele purpurii se dezlipira una de cealalta pentru a lasa cuvintele sa evadeze din trahee.
“ Luca…esti..esti bine? S-a intamplat ceva?”

Parul de aur dulce, ravasit in mii de suvite ce ii incadrau chipul si nasucul sau mic, de copil-problema, usor orientat in sus, ii tradau varsta frageda de adolescent rebel. Trupul slabut, de lapte fin, era acoperit doar de o pereche de boxeri albi, ce isi unduiau mularea dupa formele menite sa fie adapostite.

Luca il prinse de mana cu putere si il trase dupa el, dezlantuindu-se din nou in fuga nebuna de sevraj in trupul unui dependent de speed.

“Vreau sa-ti arat ceva…”

Ajunsera in sfarsit pe scena, ingropati in bezna noptii si privarea de reflectoare colorate.
“ Spune-mi! ce vezi?”

“ Pai….scena…scaunele publicului…intunericul de dupa spectacol…”

Luca se intoarse catre el si cu o zmucire violenta, isi presa tare buzele de ale lui Klaus, lipindu-si trupul obosit de cel al tanarului.

“ Acum ce vezi?”

In ochii cufundati de picaturi ale oceanului, o mica perla straluci sublim…

“ Pe tine… iubire…”

Luca ii zambi multumit, apoi isi apropie buzele de gura trandafirie a lui Klaus. Ii linse incet buzele…sugandu-le aroma…ii musca rasuflarea fierbinte…ii gusta saliva dulce…

Klaus ii descheie nasturii mari ai costumului…apoi pe cei ai camasii de matase neagra…cureaua de piele…pantalonii…
Mainile fine penetrau epiderma lui Luca, facandu-l sa geama incet de placere…

Ii dadu jos palaria, creionandu-I cu un deget frumusetea obrajilor albi in lumina lunii… ii despleti apoi parul, trecandu-si mana prin bogatia lui murmuranda…

“ Esti atat de frumos, Luca…”

Ii mangaia incet spatele, de-a lungul coloanei, pana jos, atingandu-I rapid fesele, apoi urcand din nou pe traiectoria usor curbata a coloanei… ii dadu apoi boxerii negri jos, cu o singura miscare puerila…

Zambi pervers, obrajii sai tineri fiind indulciti de gropitele strengare care muscau cu pofta din goliciunea carnii albe.

Klaus il impinse pe Luca pe unul din scaunele de fier greu, ingenunchind in fata lui. Picaturi de saliva, apoi limba roz a tanarului atinsera pielea sensibila a iubitului sau, facandu-l pe acesta sa inchida ochii cu putere si sa isi lase capul pe spate, in asteptarea placerii ravnite.

Incet…putin…apoi mai mult..mai repede…
Buzele fierbinti…gura hulpava ale lui Klaus gustau din fiinta lui Luca cu o imoralitate feroce si suava.

La un moment dat Klaus se opri, ridicandu-se incet in picioare si dandu-si boxerii jos…
Se opri asupra siluetei tremurande a artistului si ii sopti, tachinandu-l:

“ Dragule…am inteles ca scena ta ideala este creata din iubire… dar…e cam…gay…nu crezi?”

Apoi isi lasa mana dreapta, ce era acoperita de o manusa neagra, scut impotriva urateniei cauzate de o arsura din copilarie, sa alunece intre pulpele feminine ale iubitului sau, in timp ce un ras un pic rautacios ii pata entitatea in aparenta pura.

Isi aseza trupul feciorelnic in bratele lui Luca, lasandu-l pe acesta sa intre adanc in el. Isi inghiti tipatul de durere, strangand din ochii pe langa care se scurgeau acum doua bobite sarate si infigandu-si unghiile in umerii fini ai designerului.
Klaus incepu cu miscari incete, lente, de bazin…. sus-jos…sus-jos inclestandu-si si relaxandu-si mainile pe umerii lui Luca intr-un mod spasmotic, o data cu ritmul trupului sau. Apoi durerea se transforma in placere, pe masura ce modelul mari tempo-ul…si mai mult….si mai mult…tot mai mult..mai tare…mai adanc…pana cand….

“ Ahhh!”
Doua explozii de placere concomitente inundara tacerea salii, spargand timpanele surde ale ecoului negru.

Klaus isi culca usor capul pe umarul lui Luca, sorbindu-I parfumul amestecat cu esenta testosteronului ce emana din fiecare por al sau. Ii simtea trepidatiile inimii si secretele rasuflarii fierbinti. Trupul sau dogorea acum de mireasma focului iubitului sau. Chipul ii era invelit de suvitele negre-argintii ale lui Luca, care zaceau lipite pe trupurile transpirate ale celor doi.

“ Stii, Klaus, intodteauna am vrut sa stiu cum e sa stralucesti acolo, sus, pe scena…”

“ Daca nu este scena creata de tine, cea zamislita din dragoste si pasiune…degeaba… Te iubesc, Luca…Te iubesc…”

Luca zambi obosit si ii saruta fruntea patata de sudoare a iubitului sau, atingand cu un deget, intr-un zbor fin, sprancenele blonde si arcuite ale tanarului.

“ S-a facut tarziu…Vrei sa te duc eu cu masina acasa?…”
“ Da, iubitule…”

(in sfarsit si finalul mult-asteptat…

il dedic lui stalker pentru ca stiu ca el ii va intelege adevaratul sens

si…as vrea sa fac cer o favoare, voua, celor care imi cititi blogul…ati putea sa-mi spuneti ce ati inteles din toata povestea asta?…de curiozitate….vreau sa stiu daca cineva chiar a inteles esenta celor scrise sau daca…nu am reusit sa imi exprim sentimentele …

nu o luati ca pe o obligatie, o tema la romana sau mai stiu eu ce….daca vreti sa faceti asta..chiar m-ar ajuta…

si daca tot va deranjati…vreau sa stiu si ce nu ati inteles deloc….(ce pasaj sau metafora) si ce nu v-a placut sau credeti ca nu si-a avut rostul…

va multumesc…si..have fun :D..sper sa va placa ultima parte… )

…

O zguduitura puternica omori visul suav in care era afundat Yuri, aducandu-l rapid la realitate. Langa el, Igor era deja treaz, tinand intre degetele albe o tigara lunga, subtire,cu miros fin de roze,semi-fumata. Isi sprijini capul cu mana dreapta, lasand parul de smoala sa ii invaluie intreaga fiinta goala, intr-o perdea calda stralucitoare.

Ingerul deschise ochii larg, aruncand sclipiri intrebatoare de smarald viu:

“Igor, ce…ce se…?”

Dar inca un val miscator lovi pamantul,inecandu-I glasul lui Yuri si creand exact la picioarele celor doi o despicatura neagra, ce se largea pe masura se se scurgeau secundele.

Igor inchise incet ochii, isi arunca tacticos tigara si se ridica in picioare, tinand,insa,capul plecat…

“ Yuri…zeii…au aflat…”

Din gatul ingerului exploda un tipat umbrit de o raguseala nefireasca ce ii asuprea traheea. Rauri de lava rosie fumeganda spumau suprafata gaurii abisale, izbucnind acum cu putere din adancurile pamantului, insotite de un miros inecacios de pucioasa,sulf, cadavre in putrefactie si puroi mucegait.

Plasma clocotita se diviza in doua cortine ce curgeau cascadian pe pamantul negru, arzand tot in calea lor, chiar si pieterele fara viata ale mormintelor. Din centrul acestor stropi de fantana arteziana groteasca se ridica din strafunduri ceea ce parea a fi o soparla uriasa hidoasa alcatuita din mii de trupuri de serpi viermuitori. Urla intr-o deznadejde profana si scupia venin de sub fiecare solz mucilaginos.

Gura monstrului se deschise, acesta descompunandu-se in jivinele din care era creat, fiecare dintre ele fiind inconjurata de un nor de venin mov inchis si de dare otravite ce omorau orice creatura vie la simpla atingere. Dinauntrul acestor atrocitati, iesi, invaluit intr-un fum negru-opac, apoi din ce in ce mai transparent si mai putin dens, pe masura ce polua aerul cu prezenta sa, insusi Lucifer.

Aburii fierbinti ce il ingradeau ii faceau frumoasele suvite argintii sa spulbere maretia palida de catifea ce ii ingradea chipul si sa devina vipere, gata de atac, izbindu-se amenintator de particulele de oxigen viciat. Fruntea ii era plina de cute,iar ochii devenisera acum un gri greu, in care ardea smoala iadului.

Chipul parca I se faramita, ramanand fara oase, o simpla non-forma vibranta, in timp ce nasul ascutit si buzele albe, rupte, pareau a fi disparut, lasand in urma un gol furibund.

Yuri ramase socat in fata acestui spectacol prevestitor de sfarsit, cu ochii larg deschisi si cu buzele formand o elipsa semi-trapezoidala umeda. Zacea in genunchi, cu palmele infipte adanc in pamantul din fata lui, absorbind parca intreaga imagine haotica cu creierul ce isi incetase activitatile obisnuite.

Se inecase in uimire si fusese acoperit de frica. Pur si simplu intreaga fiinta ii inghetase. Nici chiar vapaile din parul sau nu mai scoteau nici un sunet, penele din aripi nici o miscare…incremenire totala…

In acest timp, Igor auzi, prin harmalaia letala a lui Lucifer, un sunet puternic, insa plin de o dezamagire sublima. Un fulger si apoi un tunet despicara cerul intunecat, lasand sa rabufneasca din interiorul lui o raza groasa de lumina aurie. Aceasta se sparse in mii si mii de firisoare galbui ce se pierdeu in intuneric si apoi parca isi reveneau, mirosind a trandafiri dulci, a nectar si ambrozie.

Din inima acestor sclipiri pretioase cobori, intr-o plutire usoara, de somn pueril, un car mare, de aur, dantelat cu petare de roze plapande, la care erau inhamati 12 cai albi, cu pielea fina si aripi translucide. Erau impodobiti cu armuri din metalul zeului soare, batut cu perle albe de lapte si diamante cristalizate ce frangeau lumina in curcubee de miere.

Carul atinse incet pamantul noptii, imprastiind o boare placuta, fructata, iar Apollo se ridica gratios, semi-nud, atingand cu picioarele goale negreala noroiului, transformandu-l in petale colorate de trandafiri.

Cu o miscare rapida, dar eleganta a capului, isi indeparta buclele de nisip fierbinte de pe chip, lasand sa I se descopere feminitatea divina. Ochii albastri ii erau tristi, picurand o mica boaba inodora, pe care Igor o zari croindu-si drum pe obrajii tineri, pe langa nasul micut, topindu-se apoi in valtoarea de capsuni a buzelor purpurii.

Vampirul ii fixa entitatea zeului, intinandu-I parca perfectiunea suava:
“ Oh! Ce frumos e..”
Apollo, la randul lui, ii tintui privirea pentru cateva secunde, apoi isi intoarse capul spre Lucifer, care il privea manios pe ingerul impietrit de spaima.

“ Ce ironic, nu?…”

Demonul ii arunca o privire plina de ura lui Apollo.
“ Mda…”
Apoi se indrepta incet catre Igor, cu toata fiinta vuindu-I si frematand, cu pumnii atat de stransi, incat unghiile ascutite ii penetrau pielea, cu maxilarele inclestate… cu intreg trupul incordat si clocotind de manie.

Igor ii vazu privirea. Stia ce va urma. Isi cobori incet chipul, pentru a evita veninul pe care il emana gri-ul innegrit al ochilor lui Lucifer. Acesta era acum langa el…
Putea sa-I auda respiratia…bataile inimii..cum o facuse de atatea ori.

O zmucitura…durere…sange…
Lucifer ii trase un pumn, ce il facu pe Igor sa ingenuncheze din cauza impactului. Se sprijinea in maini, chipul plecat fiindu-I din nou inecat in suvitele negre si lungi. Trupul slabut si gol ii tremura incet, aburi argintii incadrandu-l suav intr-o ultima mangaiere.

Vocea tunatoare a lui Lucifer aproape ca ii sparse timpanele, dezintegrand noaptea:
“ Eu ti-am dat nemurirea! Eu te-am facut cine esti acum! Eu ti-am oferit tot… dragostea mea… Si tu…tu…”

Igor isi ridica sfidator capul si il privi drept in ochi, rostind cu calm:

“Eu il iubesc pe Yuri… Pacat ca nu te-ai gandit sa imi controlezi si sentimentele.”

“ PIERI!!!!!!”

Intre timp, langa ei, Apollo il ajuta pe Yuri sa se ridice in picioare, uitandu-se fix, undeva departe, intr-un punct imaginar, evitand privirea inmiresmata a ingerului, care, cu siguranta, l-ar fi induiosat.

“ M-ai…m-ai…dezamagit…Eu…eu chiar te-am iubit, sa stii…”

Yuri isi pleca privirea in pamant, neputand sa vada lacrimile laptoase ce patasera obrajii zeului.

“ Imi…imi pare rau…Nu am vrut sa te ranesc. Am crezut ca te iubesc, dar… il iubesc pe Igor. Sunt gata sa imi asum raspunderea… Stiu ca voi fi pedepsit… Imi pare rau…”

Apollo inchise ochii, lasand un mic suvoi sarat sa ii mangaie chipul, apoi sopti ragusit:
“ Adio…”
si facut un mic gest cu mana…

…
Apoi intuneric, ceata, tacere.
Totul disparuse de pe pamant. Orice indiciu ce ar fi putut trada existenta celor intamplate.

Numai doua stele au aparut in bogata dantelarie a cosmosului. Luceafarul de zi, ce isi pleaca vinovat capul in fata soarelui, ascunzandu-se cand acesta se iveste, si luceafarul de noapte, ce sfideaza impertinent intunericul, luminand calea sufletelor ratacite in bezna, pentru a le ajuta sa se regaseasca.

Aceste doua stele mereu alearga una dupa cealalta pentru a-si simti caldura, rasuflarea, bataile inimii…dragostea…si niciodata nu se pot atinge. Pot gusta doar dara de parfum luminos pe care cealalta o lasa in urma…

(Hand in mine, into your icy blues
And then I’d say to you we could take to the highway
With this trunk of ammunition too
I’d end my days with you in a hail of bullets

I’m trying, I’m trying
To let you know just how much you mean to me
And after all the things we put each other through and

I would drive on to the end with you
A liquor store or two keeps the gas tank full
And I feel like there’s nothing left to do
But prove myself to you and we’ll keep it running

But this time, I mean it
I’ll let you know just how much you mean to me
As snow falls on desert sky
Until the end of everything
I’m trying, I’m trying
To let you know how much you mean
As days fade, and nights grow
And we go cold

Until the end, until this pool of blood
Until this, I mean this, I mean this
Until the end of…

…

As lead rains, will pass on through our phantoms
Forever, forever
Like scarecrows that fuel this flame we’re burning
Forever, and ever
Know how much I want to show you you’re the only one
Like a bed of roses there’s a dozen reasons in this gun

And as we’re falling down, and in this pool of blood
And as we’re touching hands, and as we’re falling down
And in this pool of blood, and as we’re falling down
I’ll see your eyes, and in this pool of blood
I’ll meet your eyes, I mean this forever

……

demolition lovers-my chemical romance )

( partea a treia….ahm…e mai…:D kinky…enjoy!

o dedic adelei– u perv lil girl, i know u’ll love it– si domnului lame –my fav kinky boy–)

O briza calda de vara adia usor,inmiresmand aerul noptii. Cateva felinare pierdute radiau rautacioase o lumina portocaliu-bolnava ce spargea pe alocuri micile molecule de oxigen.

Poteca prafuita era strajuita pe stanga si pe dreapta de cruci de marmura, de piatra, de lemn, ce dormeau lenese, invelite intr-un parfum de tei dulce si castan viril.

Urme micute de pasi umbreau cararea cimitirului, tradand posesorul, ce se asezase pe unul din cavourile somptuoase. Silueta slabuta statea incovoiata, cu picioarele la piept si capul intre genunchi, balansandu-se incet, ca un copil autist ratacit in propria sa lume.

Unul din felinarele batrane ii mangaia fiinta, improscandu-l cu scantei luminoase intr-o semi-non-culoare parfumata, dezvaluind privirii doar cateva suvite de foc din parul lui lung si aripile mari, zburlite, ce ii atarnau neputincioase pe langa trup. Chiar si in lumina slaba, se vedea cum intregul corp al baiatului tremura in fiori ascutiti, desi afara cerul dogorea de negreala de smoala.

Deodata un zgomot de pasi sistematic, dar usor a trezit linistea noptii din visarea moarta in care se afla. O vaga umbra se desprinse de intunecimea abisala a cimitirului si inainta acum incet, dar sigur, spre Yuri.

Acesta isi ridica repede capul, dezvelindu-si chipul alb, incadrat intre spinii lungi si insangerati de par, ochii mari de smaralde si buzele mici si subtiri cu iz de trandafiri. Cu o miscare zmucita se ridica si cu un avant copilaresc fugi catre silueta strainului.

Isi lipi trupul tremurand de al umbrei si isi arunca ambele brate in jurul gatului acesteia.
“ Ah,iubitule! Am crezut ca nu vei mai veni! Am crezut ca m-ai uitat si ai ramas cu zeul tau….oh! Mi-a fost atat de teama ca m-ai parasit…!”

Strainul puse un deget subtire de un alb cadaveric peste buzele fragezi ala ingerului si I le pecetlui apoi cu un sarut lent semi-violent, muscandu-l usor de buze, de limba, sorbindu-I esenta si mireasma. Yuri ii dadu jos gluga pelerinii iubitului sau, lasand ca lumina palida a lunii si a felinarelor sa guste din frumusetea feminina si nemuritoare a lui Igor.

Parul de un negru stralucitor ii cadea in falduri fine semi-solzoase, contrastand cu albul fantomatic al pielii sale si cu buzele inguste, patate de viciul dorintei de sange. Vampirul isi apropie rasuflarea de urechea lui Yuri si ii sopti diafan:

“Nimic nu ma va impiedica sa te vad, sa te ating, sa te am…Nici chiar Lucifer…Pentru ca doar pe tine te iubesc, frumosul meu inger pierdut…”

O picatura de cristal lichid se scurse pe chipul lui Yuri, dar fu repede absorbita de buzele fierbinti si moi ale iubitului sau.

Igor incepu sa-I descheie camasa alba a ingerului, pe masura ce coltii sai aproape sfasiau buzele acestuia, sugand micile raulete dulci pe care le creau cu salbaticie. Cu o miscare ,ii dadu jos pantalonii, apoi boxerii, Yuri supunandu-se sfios dorintei vampirului.

Ii atingea cu delicatetie obrajii palizi,umerii slabuti, abdomenul suplu, dezbracandu-I incet fiinta…mai intai de capa lunga, apoi camasa neagra, pantalonii de piele…

Igor ii saruta rapid gatul, facandu-l sa se infioare, de fiecare data cand coltii reci ii atingeau pielea. Mainile ingerului incepura sa tremure, pe masura ce isi cobora atingerea pe trupul aproape gol al lui Igor. La un moment dat se opri, ramanand moale in mainile vampirului.

Acesta se uita la el nedumerit, apoi un zambet pervers I se intipari pe buze cand observa ca Yuri rosise si se uita vinovat le el, cu ochii mari de smarald, ca un catelus neascultator. Cu limbuta roz isi gusta din propriul sange ce picura din buza de jos, strambandu-se un pic cand dadu de gustul sarat-dulce al lichidului.

Igor izbucni intr-un ras sincer semi-amuzat semi-rautacios, avand in minte una din fanteziile sale sado-masochiste.

“Vad ca nu te-ai schimbat prea mult de cand ne-am vazut ultima data, ingerasule! Tot pudic precum o virgina ai ramas! Tztztztz! Asa ceva nu se poate… Dar am eu leac si pentru asta…!”

Si un ranjet animalic ii intina perfectiunea de catifea a entitatii sale, ce isi sfarsi in cele din urma existenta intr-un chicot indecent. Cuprinse chipul amantului sau cu ambele maini, apoi isi presa tare buzele de cele ale ingerului, dupa care il forta sa se lase in genunchi.

“Hai… Arata-mi ca ma iubesti..”

Yuri se supuse si ii dadu jos boxerii, cu mainile tremurande, apoi incepu sa ii mangaie spatele, de-a lungul coloanei, sa ii frece incet fesele, cu degetele sale lungi si fine…

Igor ii mangaia incet parul, jucandu-se cu firele de foc ale lui Yuri. Pe masura ce placerea crestea, miscarile vampirului deveneau mai apasate, mai violente, implantandu-si degetele in cascada rosie de vapai de la picioarele sale.

Ingerul incepuse cu sarutari, atingeri delicate de limba, apoi ii gusta esenta iubitului sau cu o pofta flamanda, nesatula…
Mai mult…mai adanc…mai mult..mai adanc…

Ritmul deveni mai rapid, un du-te vino sistematic, cu un tempo crescand, acompaniat de gemetele vulgare si gafainde ale vampirului.
Mai repede…mai tare…mai repede..mai tare…

Igor isi infipse unghiile adanc in spatele slabut al lui Turi, lasand un raget ascutit sa penetreze linistea muta a cimitirului. Ecoul exploda, rasunand in mii si mii de note sfasietoare.
Apoi…liniste…

Muchii I se destinsera, pleoapele I se deschisera incet, iar bataile inimii incepura sa intre in ritmul lor normal. Se uita la Yuri si zambi imperceptibil. Un firisor de lichid alb-incolor I se scurgea acestuia printre buzele semi-deschise,picurandu-I pe barbie..pe gat…

Igor se lasa langa el,in genunchi si ii linse usor micutul rau albicios, apoi ii supse cu placere sangele perlat din ranile de pe spate. Incepu sa ii mangaie omoplatii ingerului, mana coborandu-I rapid pe traiectoria coloanei, spre fese, si gasindu-si adapost intre pulpele fierbinti si doritoare ale acestuia. Cu unghiile lungi si ascutite ii tachina pielea sensibila, facandu-l sa tina ochii inchisi si maxilarele inclestate.

Il domina. Ii avea in maini intreaga fiinta frumoasa si tremuratoare a micului sau inger. Satisfactia de a sti ca el ii putea decide soarta, ca ii putea crea placerea sau fabrica agonia, era imensa.

O sclipire de gheata se nascu in prapastia neagra a ochilor sai, insa lumina slaba a felinarelor o stinse in secunda urmatoare, distrugand instantaneu orice dovada a existentei sale primordiale.

Cu o mana, Igor, prinse la spate bratele firave ale ingerului, imobilizandu-l complet. Cu un genunchi I-a departat violent picioarele, aplecandu-I corpul androgin un pic in fata.

“ Vreau sa te simt…sa te am…numai al meu…”

Yuri scânci incet, dar nu se impotrivi in nici un fel iubitului sau, vrand sa-l satisfaca pe deplin. Isi impinse bazinul si mai in fata, aratandu-I vampirului ca I se supune complet.

Cu o miscare brusca, Igor intra adanc in el, facandu-l sa tipe de durere, apoi, pe masura ce miscarile se intensificau, durerea se transforma in placere, ambele trupuri unduindu-se ude si imbibate de profan in ritmul din ce in ce mai rapid al divinului.

Igor umpluse trupul ingerului de zgarieturi sangerande si vanatai moi, insa nici unul nu era pe cale sa cedeze, infruptandu-se din valuri concentrice de uman dulce, vibrand usor si contopindu-se pe piedestalul placerii. Doua explozii urlate in acelasi timp, apoi seva alba-transparenta manjindu-le trupurile goale…

Igor isi odihnea acum capul pe un cavou de marmura rece, iar Yuri isi puse trupul vlaguit pe pieptul iubitului sau. Vampirul il inveli pe inger cu pelerina sa lunga, dezmierdandu-I parul inflacarat si auzindu-l soptind, inainte de a adormi :

“ Te iubesc…Sunt al tau…pentru eternitate”
Igor zambi si rosti, mai mult pentru el, deoarece amantul sau deja incepuse sa pufaie suav, printre buzele-I trandafirii,intredeschise…

“ Te ador, ingerasul meu pierdut…Nu te voi parasi niciodata…Iti promit”

Si inchise si el ochii sai de smoala, strangand tare la piept comoara ce zacea adormita pe trupul sau gol…
(Sometimes I feel I’ve got to
Run away I’ve got to
Get away
From the pain that you drive into the heart of me
The love we share
Seems to go nowhere
I’ve lost my lights
I toss and turn I can’t sleep at night

Don’t touch me please
I cannot stand the way you tease
I love you though you hurt me so
Now I’m going to pack my things and go
Touch me baby, tainted love….

                                              “tainted love”- “marilyn manson”

                                                                     “soft cell”

                                                                     “the clash”

                                                                     “depeche mode”, etc

-i love this song…is so perv and it matches the story )