adio…
(ajunul de O. si apoi, finalul…)
”Charlotte! Charlotte!”
“ Da. Sunt in dormitor. Ce e?”
“ Iar citesti prostii? Hai lasa tot si vino sa ma ajuti la bucatarie”
Charlotte isi dadu ochii peste cap, inchise cu grija cartea, de care isi presa tare buzele, apoi o aseza sub perna cu o miscare robotica, deja prea mult repetata.
“ O sa ma intorc…” sopti ea paginilor albe, un pic aspre, literelor mici si negre ce curgeau din ce in ce mai limitat, picurate in rauri, infigandu-si apoi degetele in puisorul ce ii acoperea comoara.
Sari cu miscari usoare peste mormanele de haine, hartii si mucuri de tigara de pe covor, apoi tranti usa camerei cu o bubuitura asurzitoare, ce zgudui toate tabourile frumos inramate de pe holul parca de spital. Scarile de lemn nu apucara nici macar sa scartaie sub pasii ei frivoli, de adolescenta rebela.
In bucatarie, o femeie la vreo 30 si ceva de ani, cu un sort galben dantelat, o fusta scurta, pantofi cu tocuri si cu parul si unghiile atent facute, ca de obicei, manuia cu grija diverse obiecte de ultima generatie, pentru a nu-si strica lookul si a se lauda ca a facut si prajituri pentru oaspeti.
“ Vai, vai te-ai deranjat sa ma onorezi cu prezenta. Hai spala-te pe maini si ajuta-ma cu coca.”
Charlotte inaita cativa pasi catre ea si ii arunca, zeflemitor:
“ Pai, da, doamne fereste, sa iti intre ceva sub unghiutele alea frumoase ale tale.”
“Sa nu indraz…”
“ Ce sa nu indraznesc? Sa spun adevarul? N-am indraznit atatia ani! Ei, bine, acum pot. Crezi ca nu stiu cum iti aduci iubiti noaptea, in dormitor, crezi ca nu stiu ca mai toate prietenele tale sunt curve, ce s-au maritat cu bosorogi doar pentru bani, crezi ca nu stiu ca ascunzi sticle de whiskey pe langa detergeti, crezi ca nu stiu ca in adolescenta, ai luat la rand, toata echipa de fotbal, de nici nu mai stii a cui sunt?”
Femeia ramase paralizata, cu ochii ingustati, de culoarea pielii unui sarpe, cu buzele subtiri stranse tare, cu tot corpul incordat, clocotind de ura stransa in ea de-a lungul timpului. Mana ii zvaci incontrolabil catre obrazul fetei, inca aceasta ii prinse incheietura intre degete.
“ Nu mai merge asa. Imi pare rau. Ai pierdut. Ma mut la Toni.”
“ La Toni? Dar…”
“ Dar ce? Da. E fata. Si? Cel putin eu daca ma fut cu ea nu raman gravida… ca tine”
Si Charlotte iesi val-vartej pe usa, evadand din copilaria sa ratata, incheind un capitol caruia I-a daruit cei mai frumosi ani, o poveste in care a crezut si care a dezamagit-o,o iluzie pentru care a luptat orbeste pana a inceput sa vada din nou.
Sus, in dormitorul fetei, prin harababura haotica ce impanzea camera, o foaie cazuse din cartea mult iubita a fetei.
EPILOG
Draga David,
Iti multumesc pentru merele coapte cu scortisoara, pentru bolul cu fistic, pentru cadourile pe care intotdeauna ti-ai adus aminte sa mi le daruiesti, pentru iesirile in oras si mai ales, pentru sentimentele tale oferite neconditionat. Multumesc pentru ca ai fost, esti si vei fi.
Imi pare rau ca te-am facut sa ma astepti, atuci, de ai inghetat, imi pare rau ca uneori am fost prea impulsiv, imi pare rau daca n-am stiut cum sa ma coport si cum sa ma exprim, imi pare rau pentru datile in care ne-am certat, imi pare rau ca nu am reusit sa-ti fac rost de cartea pe care mi-ai cerut-o.
Sper ca nu te superi ca am publicat ceea ce am avut noi doi. Sper ca asta sa fie d-abia un inceput, nu un sfarist. Sper ca te-am satisfacut pe cat posibil.
Te iubesc
Al tau mitoman incurabil,
Ian
Pacat ca Charlotte ramasese de-abia la jumatatea povestii…
Pacat ca nu se va mai intoarce niciodata sa o citeasca pana la capat…
Pacat… ca asta a fost sfarsitul…
David O. Said:
on December 30, 2007 at
nu s-a sfarsit, nimic din ce e intre noi nu s-a sfarsit, e doar refluxul…eu sunt aici, si aici voi ramane mereu pentru tine; cand ai nevoie de ceva, de orice, cauta-ma; te iubesc si singurul motiv pentru care nu-ti sunt mai aproape, este ca in viata asta am ales inainte sa apari tu pe pamant; dar nu se stie niciodata …te rog ai grija de tine, si mai da-mi cate un semn de viata din cand in cand, pentru ca zilele ar fi sterse daca n-as sti ca te gandesti si tu la mine.
elena Said:
on January 5, 2008 at
imi place:), la nebunie chiar, multumesc pentru povestea asata atat de frumoasa fetelor:)
valikz Said:
on January 7, 2008 at
frumos sfarsit :-)
stege:D Said:
on February 14, 2008 at
I’m speechless…a fost frumos cat a durat, pacat ca acum s-a sfarsit :)
O., Gyby, great job si astept cu nerabdare alt duo cu voi doua, ma refer la poveste, evident ;)
I’m out, \m/