another stupid little emo kiddo…

(Cam ciudat…by O. si apoi asta…)

“Azi s-au hotarat sa imi schimbe din nou tratamentul. Nu mai sunt pastilat de ceva vreme,nici macar teste nu se mai obosesc sa-mi faca. Sunt irecuperabil… Zilele mele de cobai uman au luat sfarsit. Oamenii nu mai vor sa citeasca despre mitomanie, acum e la moda cleptomania, mai ales printre staruri. E cool. Cecile mi-a povestit totul despe asta. Parca o pot auzi mai bine cand sunt treaz…

Desigur, Toni inca nu banuieste nimic, nici celelalte asistente ale spitalului. David e bun la ceea ce face…”

Cu o zvacnire involuntara am rupt foaia din agenda, strangand-o tare intre degete.

Mi-am inaltat incet privirea ce s-a agatat automat de fereastra inghetata, ca de fiecare data cand ieseam din starea de feerie. Un soare galben, cu miros de zapada palida cadea in valuri fosnitoare pe geam, mangaindu-I suprafata adormita.

Ca intr-o transa hipnotica m-am ridicat de pe marginea rece a patului si am atins cu buricele degetelor suprafata lucioasa, traslucida. Aburi calzi de ceata au patat instantaneu fereastra, ca o aura in jurul mainilor mele, creandu-le un contur vizibil. Mi-am lipit nasul de materialul pe care, se parea, de-abia il descoperisem, vrand sa ii gust esenta sticloasa. Mi-am deschis toti porii acestui dus static de gheatza galbuie, presandu-mi si buzele, obrajii, pleoapele inchise, chiar inspirand adanc izul de proaspat al geamului.

In departare, linia orizontului era formata din impletitura maro, stearpa a campiei si cea senina, azurie a cerului, ce isi unduiau infinitatile intr-o lupta serpuinda.

“ Cand ma fac mare vreau sa ating cerul…”

“Nu poti atinge cerul…” o voce din capul meu se auzi ecoand sec pana in adanciturile cele mai ascunse ale circumvolutiunilor mele cerebrale.

“Ba da ba da ba da…Chiar si acum daca vreau pot sa il simt intre degete”
“Ba nu pooooti….”

Si am inchis ochii, creionandu-mi in minte si sub degete valurile fine de un bleu senin ale cerului. Erau ca un fel de catifea grea si totusi usoara, aproape stravezie, catre matasea racoroasa… din fiinta careia erau decupate frumos cearsafurile de pe patul meu mare, cu baldachin. Patul meu…al lui Ian…eu eram Ian…era al meu…

David..
Simteam cum pleoapele inchise strans mi se zbateau in disperare, luptandu-se cu nebunia ce incet, incet punea din nou stapanire pe mine.
David…
Pumnii mi se inclestasera, unghiile infigandu-se cu putere in carne, trupul dorinu-si sa pastreze starea de luciditate redescoperita de curand.
David…
Inima imi batea cu forta, aproape spargand cutia toracica, pulsand cantitati enorme de sange intr-un timp record, doar pentru a-mi demonstra ca era vie si intentiona sa ramana asa: vie in lumea reala.

Imi simteam plasma izbindu-se de peretii venelor din incheieturi, simteam textura alba, rigida, a foii pe care mazgalisem cuvintele puerile, vibrand static intre degetul aratator si cel mijlociu, ce aproape se relaxasera in jurul ei ,periclitandu-i situatia fragila.

Dintr-o data, o mana se lasa sa cada cu delicatete pe umarul meu, strangandu-mi,insa, osul ca intr-o menghina ghipsata. M-am intors brusc, distrugand reveria pe care tocmai o tesusem din imagini prafuite. Am ramas cu gura cascata, holbandu-ma uimit la persoana in halat de acelasi gri-murdar ca si al meu, ce imi zambea cald din spatele a doi ochi sticlosi.

“ David… Ce nai…”
Insa barbatul se apleca si ma saruta incet, inghitindu-mi cuvintele, lasandu-le sa se topeasca, undeva, adanc, in el. Am acceptat, cuminte, “tratamentul” ce imi era aplicat, raspunzand cu gemete usoare si inabusiri gafainde. Cand, in sfarsit, ameteala calda isi opri gustul, mi-am proptit mainile pe pieptul lui David, aproape pandind momentul in care vroia sa ma sarute din nou, doar pentru a-l impiedica, facandu-l astfel, sa ma asculte:

“ Daca intra Cecile? Sau daca te cauta Toni? Sau poate vine altcineva. Cum vom explica vindecarea ta brusca si, mai ales, relatia noastra?…” am inceput disperat, calmitatea barbatului agitandu-ma si mai mult.
“ Esti inconstient! Chiar ca esti nebun… Cum sa risti atat de mult? Pot chiar sa te bage la inchisoare, iar pe mine…inapoi la…” si m-am oprit, cuvintele blocandu-mi-se in gat, impiedicandu-ma sa eliberez stransoarea imaginara a traheei.

Insa David zambea, uitandu-se cu drag in ochii mei, fiecare por al sau emanand afectiune fierbine. Parca fiinta ii mirosea a mar copt cu scortisoara, a turta dulce…a Mos Craciun. Mi-am lasat capul sa cada balanganindu-se in piept. Se apropiau sarbatorie de iarna, iar noi eram intr-un nenorocit de balamuc, langa sute de retardati, nebuni, schizofrenici si alti dusi complet.

Mar copt cu scortisoara…cum facea bunica atunci cand eram mic…
Mar copt cu scortisoara…cum, de fapt, as fi vrut sa imi faca…

Turta dulce…cum imi cumpara mama de la balci….
Turta dulce…cum, de fapt, as fi vrut sa imi cumpere…

Mos Craciun…cum se deghiza tata in seara de Ajun…
Mos Craciun…cum, de fapt, as fi vrut sa o faca…

Am simtit cum o parte din mine mi se scurgea pe fata, facandu-mi ochii sa mi se inroseasca, usturand si pulsand cu fiecare vena extrem de vizibila acum, pe albul imaculat dinauntrul vederii.
David se apleca, absorbindu-mi cu buzele sale uscate lacrimile, sugandu-le incet, lasand fiecare papila gustativa sa se desfete cu acea apa sarata ce curgea din mine. Apoi ma saruta incet, alinandu-mi buzele cu ale sale, soptindu-mi la ureche:

“Sa fii gata asta-seara. Sa iti strangi tot ce ai. Plecam”

Am ramas cu dintii stransi, maxilarul inclestat, toti muschii incordati la maxim. Daca era doar o alta fantasma din capul meu? Daca visam din nou? Daca…

Barbatul continua sa ma priveasca zambind, mangaindu-mi incet obrajii cu degetele sale lungi, cu mainile puternice, dar delicate, sub protectia carora stiam ca nimic nu va putea sa ma raneasca vreodata.

“ Dar… Dar… Cum? Fugim? Oh doamne! Daca or sa ne prinda? Daca ne inchid cine stie pe unde, in camere albe de sus pana jos, fara nici un obiect de mobilier, captusite cu material gros de-a lungul peretilor, in camasi de forta? Si unde ne vom duce? Ce vom face in continuare?”

Dar David incepu sa rada, lasandu-ma si mai uimit ca inainte, insa putin mai linistit:

“Stai calm,pustiule. Am un plan. O sa evadam ca la carte. Doar am mai facut-o de atatea ori. Stiu ca ai fobie de spitalele de nebuni, asa ca o sa am grija sa nu ne mai intoarcem aici niciodata. Cat despre ce vom face afara…gasim noi ceva. Pot sa fiu “pestele” tau. Ai fi uimit cati ar plati pentru o noapte de amor cu tine” si afisa o moaca de proxenet pervers, gata sa isi scoata marfa la vanzare, apoi izbucni intr-un ras viu, sincer si extrem de expresiv.

“Mda ce sa-ti zic… Cum adica ai mai facut-o de atatea ori?”

“Adica…adica…am mai evadat si gata. Nu e inca timpul. Nu mai fi atat de paranoic, acorda-mi si mie niste credit. Stiu ce fac.” Si ma saruta violent, pe fuga, varandu-si limba adanc pe gatul meu, dupa care parasi salonul in graba, fara a face nici cel mai mic zgomot.

Peste cateva secunde, Cecile intra cu o tava din inox pe care se aflau cateva castronase cu mancare si o carafa cu apa.
“ Ian, scumpule, cu cine vorbeai?”
“ Cu David. Mi-a cumparat mere su scortisoare, turta dulce si un costum de Mos Craciun. Am nevoie de o punga in care sa le pun. Imi poti aduce, te rog, una?”

Si asa toata viata mea fusese o minciuna, ce mai conta inca una? Ce mai conta daca minteam ce eram mitoman?…

Cecile zambi amar, mangaindu-mi incet parul, apoi imi aduse o punga, lasand tava cu mancare pe noptiera.
“ Poftim, dragule… Sa savurezi bunatatile pe care ti le-a adus iubitul…”
“Da…”

Insa in cap imi rasunau intr-una : “ plecam…plecam…asta-seara plecam…”