Archive for October, 2007

comment de la david

(nu s-a putut trimite ca si comment, asa ca David m-a rugat sa il postez )

stai linistit :D primele saptamani de scoala sunt obositoare, pana ma adaptez, asa ca sunt foooaaarte cuminte….

cand o sa se intample ceva interesant (pana acum oha) o sa-ti spun;

a…am aflat totusi ceva: ca Michelle e vara-ta (ea mi-a spus) si ca a iubit-o foarte mult pe Irene, vezi cate stiu?

chiar daca tu crezi ca dorm cand vii acasa, eu te urmaresc, stiu tot ce ti se intampla, si nu-mi place; ma simt asa de neputincios ca am 14 ani…

sper ca macar Raoul sa se poarte frumos poimaine…

un rau necesar…

Deja intarziasem, ca de obicei, fiind mereu intr-o criza acuta de timp, creierul bombanindu-mi intr-o limba pe care nici chiar eu nu o intelegeam.

Intalnirea cu Raoul chiar ma daduse pe spate. Era ultimul lucru la care ma asteptasem. Am dracuit, in gand, faptul ca nu putusem sa stau prea mult la taclale cu el, explicandu-I doar pe scurt faptul ca vroiam sa-l infunde bine de tot pe Dimitri. Ma bucurasem ca fusese de acord, recunoscand ca se facuse un tip tare aratos de cand il vazusem ultima data.

Pe data idei perverse imi inundara capul, insa le-am alungat rapid, scuturandu-ma usor:
“ Nu acum… Poimaine, cand ne vedem la cafea…”

Nu aveam timp de chestii de genul asta… Era vremea sa imi platesc datoriile…

Drumul fusese aproape invizibil, nematerializandu-se in fata mea cum ar fi trebuit, ci d-abia dupa ce am ajuns la destinatie.

Cladirea matahaloasa, de obicei acel gri murdar, patat de urletele detinutilor, acum devenise doar o umbra neagra, extrem de palpabila in valtoarea statica a noptii. In aer mirosea a degradare latenta, imbibata cu alcool din belsug, poate si un iz fin de morfina, ce imi inabusea toate simturile, facandu-ma sa inghit in sec:

“ Domnul Vladimir ma asteapta” am anuntat cu o voce seaca, fara nici un fel de intonatie, celor 2 jandarmi care erau de paza la intrare.

Unul din ei facu un “da” scurt cu capul, apoi apasa un buton ce declansa ridicarea barierei. In mai putin de 5 minute rataceam pierdut pe holurile prost-luminate, umede si deloc primitoare ale inchisorii.

“ E ultima data…ultima data…” imi rasunau in cap cuvintele, pe un ritm bolnavicios, ca al unei casete vechi, prafuite, ce isi prinsese banda in casetofon, sugrumandu-l incet.

Am batut in usa alba…mult prea alba,avand in vedere natura cladirii in care era montata. O voce vesela razbatu de dincolo, poftindu-ma inauntru. Atunci d-abia mi-am dat seama cat de mizerabil ma simteam, de fapt.

“ Oh, scumpule, credeam ca ti-ai uitat partea din intelegere” spuse Vladimir, pe un ton ghidus, cu ochii pierduti in scantei fierbinti ale dorintei sale perverse.

De data aceasta purta o uniforma visinie, ce ii accentua  reminescentele de rosu din par, aducand cuvantului “ castaniu” un cu totul alt inteles cromatic. Ii era extrem de stransa pe corp, punandu-i in valoare alura feminina, aparent virgina, extrem de inocenta. In picioare purta cizme lungi, pana aproape de genunchi, din piele neagra, in care pantalonii stateau indesati cuminti, creand falduri de material rigid.

“Evident ca nu. Doar ca stii tu..Lucifer.. M-a tinut peste program asta seara. A trebuit sa-l satisfac pe deplin” am incercat eu o remarca haioasa, insa simtind cum trupul imi vibra tare, incordat la maxim.

“ Asa deci… Nu sunt singurul caruia ii oferi servicii de genul asta,nu? Vrei sa ma faci gelos,huh?”
“ Pai vad ca imi iese…”

Se apropie de mine incet, cu pasi siguri, pana ce ajunse atat de aproape incat puteam sa ii simt rasuflarea calda lovindu-mi cu brutalitate obrajii. Instinctul imi spuse sa ma dau inapoi, sa fug cat mai departe, sa il dau dracu pe Vladimir si toata afacerea asta murdara, insa mersesem mult prea departe pentru a renunta acum, asa ca i-am fixat privirea cu onixul meu intunecat.

“ Asta seara, dupa cum ai promis, esti in totalitate al meu. Vom juca un mic joculet. Dar mai intai…incuie usa.”

M-am supus, fiind curios sa vad ce mi-a pregatit acest barbat atat de neobisnuit si extravagant. Cand m-am intors, am observat cu stupoare ca tinea in mana un bici lung,subtire, pe care il mangaia cu miscari verticale, extrem de senzuale.
Am ramas cu gura usor deschisa si cu ochii fixati obsedant pe acel obiect de tortura alintat de degetele sale lungi si albe.

Vazandu-mi reactia, a inceput sa rada, avand, insa, intiparit pe fata un ranjet rautacios, sadic, ce imi provoca fiori in intregul trup. Simteam ca o sa ma pravalesc pe podea, suflul fiindu-mi inabusit de un geamat slab, imperceptibil, insa pe care fiinta mea l-a gustat pana in strafunduri.

“ Hai nu-mi spune ca viciatul si perversul Ian se teme de putina durere”
“ Eu? Niciodata! Dar cine spune ca voi fi eu masochistul?” am raspuns, sfidandu-l provocator, incercand din rasputeri sa imi ascund emotiile si sa-mi infranez amintirile.

“ De data asta vom face cum zic eu. Daca vrei revansa…te astept. Insa asta seara vreau un sclav cuminte si docil, ai inteles?” Ultimele cuvinte I-au iesit din gura, parca, fara a-I fi apartinut vreodata. Tonul atat de cald si glumet dinainte se transforma intr-unul hain si poruncitor, atat de calm incat ar fi fost mort si totusi dinamic in inghetul sau sadic.

Am ramas socat, pentru a doua oara in acea seara, de brusca transformare a lui Vladimir, nu numai in ceea ce privea vocea, ci si fizicul sau altadata atat de fragil si angelic. Acum, ochii ii ardeau cu o ura pe care nu o puteam intelege, narile ii vuiau suierator, cu fiecare suflu involburat, parul ii atarna haotic, spanzurat de scalp intr-un mod atat de lugubru, incat mi-am simtit troznind cateva vertebre ce alcatuiau drumul lor calcaros si curbat.

Stiam ca nu aveam ce face… Nu mai era cale de scapare… nu mai puteam da inapoi… Offf. In ce ma bagasem si de data asta. Dar merita…

Am dat din cap, aprobator, avand creionata pe chip o expresie confuza si inocenta, ceea ce nu ma caracteriza deloc in mod normal, dar, pe care, Vladimir, o aprecie, luand-o ca pe o dovada de supunere.

“ Bun. Asa te vreau. Acum dezbraca-te.” Si se aseza pe un fotoliu negru, relaxat, privindu-ma hulpav.

I-am ascultat ordinul, dandu-mi hainele jos, una cate una, incet…
“ Mai repede!” ii tuna vocea

Am ramas gol, extrem de vulnerabil, cu mainile cazandu-mi inerte pe langa trup, cu parul picurand razvratit pe umeri si cu o privire pierduta undeva, in amintiri,autista si goala.

“ E ultima data…ultima data…” imi pacaiau in cap, rotindu-si vocalele si consoanele intr-o dezordine prestabilita.

“ Vai! Dar ia uita-te la tine ce dotat esti. Sincer, nu ma asteptam.”
Si a inceput sa-si plimbe biciul rece de-a lungul trupului meu…pe piept…pe abdomen.. mai jos… Pana ce am simtit pielea lucioasa digerandu-mi porii sensibili dintre picioare. Instantaneu am simtit acel fior fierbinte pangarindu-mi fiinta: stiam ca propriul meu corp ma tradase, cedand, inevitabil, starii de excitare pe care barbatul din fata mea mi-o provoca zambind.

Am incercat sa ma gandesc la cele mai oribile momente din viata mea, cele mai mari greseli, cele mai groaznice esecuri..pentru a-mi controla, macar partial, erectia. Insa totul era in van, asa ca m-am relaxat complet, lasandu-mi capul sa imi cada in piept, inchizand ochii si neincetand sa imi repet cuvintele stricate: “ul-ti-ma…da-ta…ul-ti-ma…da-ta…”

“ Dragut. Stiam eu ca voi avea ceva de furca cu tine, pana cand, vei accepta, in final, ca iti place. Deocamdata esti in faza de negare. Nu va trece mult si…
Dar lasa asta acum. Deocamdata esti aici sa ma satisfaci. Treci in genunchi.”

M-am lasat sa cad pe podea cu o bufnitora usoara, neatenunad impactul cu mainile, lasand toata greutatea sa-mi fie sustinuta de genunchii dureros de ososi. Poate ca alta data as fi considerat asta umilitor,jignitor,imposibil, dar acum o vedeam doar ca pe un rau necesar. Adica pana la urma fusese un targ cinstit. Ori asta, ori Dimitri isi lasa respiratia sa duhneasca din nou in lumea civilizata. Pur si simplu am ales raul mai mic, ce oricum, avea sa se termine in curand.

Vladimir s-a prelins usor in fotoliu, pentru a sta mai confortabil, departandu-si picioarele si scotandu-si bazinul un pic in fata. M-a tintuit cu aceeasi ura a carei origine, motivatie si scop imi erau necunoscute, apoi, cu o mana, rapid, isi descheie slitul:
“ Hai, stii ce ai de facut.”

Fara nici un sunet, fara nici o miscare de impotrivire, fara nici o rasuflare in plus, mi-am apropiat buzele reci de pielea lui alba si extrem de excitata. Creierul,insa, nu putea procesa informatia. Era totul doar o amintire a evenimentelor trecute, un mecanism bine instruit deja.

Am lasat dare mici de saliva de-a lungul virilitatii sale fierbinti, saruturi superficiale si modele rotitoare. El si-a sprijinit ambele maini pe capul meu, la inceput mangaindu-ma incet, apoi, pe masura ce dorinta ii crestea, obligandu-ma sa il las sa imi inunde traheea adanc, respectand propriul sau tempo rapid si brutal.

Efectul de sufocare pe care il simtisem primele dati, in biroul lui Dimitri, acum nu mai era prezent deloc, gatul meu fiind obisnuit deja sa se dilate rapid, pentru a permite penetrare completa, ce,lucru vizbil, il satisfacea la culme pe Vladimir.

Gemetele ragusite, rasuflarile sacadate, goana disperata dupa placerea inclestata acum in fiecare celula, incordarea specifica a trupului sau, mi-au dat de inteles ca barbatul era aproape de punctul culminant, de orgasmul mult visat.

Cu o voce usor gafaita, mi-a soptit la ureche, aplecandu-se un pic:
“ Vreau sa inghiti…” apoi isi incolaci mainine strans in parul meu, ejaculand cu un urlet infundat, prelung.

Am lasat lichidul sarat sa imi curga in trup, dupa care m-am ridicat rapid, luandu-mi hainele si vrand sa ma imbrac:

“ Hei, ce crezi ca faci? Inca n-am terminat cu tine”
Dupa care se ridica de pe fotoliu, sarutandu-ma violent, lasand mici picaturi de sange sa imi pateze coltul gurii.

“Apleaca-te peste birou”
“ Ce naib…” dar nu am mai apucat sa protestez, pentru ca deja Vladimir imi tintuise o mana la spate, intr-un unghi atat de dureros, atat de aproape de o frantura inevitabila, incat mi-am lasat trupul in mainile lui inca o data, supunandu-ma docil

“Vezi, nu e chiar atat de greu sa fii baiat cuminte”

Si eram din nou in exact aceeasi pozitie nenorocita, in care ma mai aflasem de atatea ori, doar pentru a ma asigura ca nu voi mai pati niciodata asa ceva. Ce ironie… Cel putin in sfarsit intelesesem ce insemna “cui pe cui se scoate”…

Barbatul trecu un deget cu o unghie lunga si ascutita, de-a lungul coloanei mele, lasandu-mi o dara rosiatica si facandu-ma sa vibrez involuntar. Ma zgarie brutal pe coapse, pe fese, pe intreg spatele, lingand apoi micile picaturi ce incepusera sa roiasca bezmetic din rani.

Deodata, insa, brusc, imi departa picioarele cu un genunchi, tinandu-mi trupul lipit de suprafata intesata de hartii a biroului, tragandu-ma cu o mana de par, pentru a-mi arcui spatele dureros.

Am scos un geamat infundat, injurandu-l printre dinti
“ Ce ai spus?” a urlat suierator
“Sa te duci dracu! Tu si cu perversitatile tale de batran impotent”
“ Ah da? Bine…”

Si cu o miscare rapida ma penetra adanc, provocand intregii mele fiinte o durere inimaginabila. Parca as fi fost rupt pe din doua dinauntru.
Un raget mai mult mimat imi exploda din gat, eliberand cu el tot oxigenul binefacator din plamani, lasandu-ma sa ma sufoc cu fierbinteala.
Vladimir imi sageta trupul incontinuu, pe tempoul lui extrem de rapid, intrand adanc in mine, ranind mereu aceeasi zona extrem de sensibila, facandu-ma sa gem gutural de durerea acuta.

“ Asta ar trebui sa te invete minte sa mi te supui neconditionat, cum ar trebui!”

Din fericire, tortura nu dura mult, Vladimir ejaculand rapid , lasandu-ma apoi sa ma imbrac.

In cateva secunde, era din nou acel barbat exuberant, excentric, semi-ironic, cu pofta de viata, pe care il stiam. Se aseza jubiland in fotoliu, cu o tigara in mana, tragand pofticios din ea, clatindu-si plamanii cu viciul mult iubit.

“ Chiar ca esti bun, armasarule! Sper sa ne mai vedem… Sa iti iei revansa,nu?”

“ Cu siguranta.” I-am raspuns glaciar, trantind usa in urma mea.

David, insa, era tot la ce ma gandeam…

M-am urcat in masina si am pornit spre casa, intrebandu-ma cu groaza ce aveam sa mai gasesc si acolo si sperand sa il gasesc deja dormind, pentru a nu fi nevoit sa il las sa-mi vada proaspetele cicatrici.

“revedere” by lame

yayyy Lame joined us..now it’s a3some :))

tzttzz O. corupem baietei inocenti… ce urat :))

Revedere- scrisa de Lame

Michelle ( scris de O.)

…si Ian isi aduce aminte…

Simteam in spatele meu rasuflarea usoara a lui Ice, cazandu-mi cald peste ceafa, adormindu-mi molatic simturile. Pe David nu il puteam auzi… nu eram sigur ca trupul sau tanar mai presa cearsafurile racoroase, dezordonandu-le culoarea.

Ma gandeam la fiecare cuvant rostit de baiat, analizandu-i silabele, caderea din trahee, ascutimea, rotindu-l si adaugandu-i fiecare sens posibil, doar pentru a putea intelege aceasta…fiara… de care eram atat de atasat.

Nu vroia cainele… Incercasem doar sa… Credeam ca… “Ah la dracu! Nu il vrea, asta e! O sa-l pastrez eu! Cel putin el nu fuge de nebun”

Apoi treaba cu liceul… Baiatul asta chiar era masochist. Nu-i ajunseresa toate pataniile de la orfelinat, din viata inceputa prost, ce l-a salbaticit cu brutalitate…acum mai avea nevoie si de umilintele, tachinarile si coruptia din scoli, ce, erau inevitabile.

“ Offf, David! Habar n-ai in ce te bagi…” si am inchis ochii, tremurand, pleoapele zbatandu-mi-se si vuindu-mi rasunator in cap.

Pe data flash-uri si franturi de dialoguri imi inundara creieru-l ,facandu-l sa isi intrerupa activitatea normala si sa cada in ghearele trecutului:

Liceul:
…..prima dezamagire in dragoste…care, insa, avea sa fie si ultima, jurandu-mi ca nu voi mai ceda niciodata;

…. indiferenta continua si constanta a tatei, ce, la inceput m-a indemnat sa fac si sa spun tot felul de bazaconii, chiulind prin ganguri intunecate, fumand in baile scolii, drogandu-ma pe la colturi de strada, luandu-ma la cearta cu profesori, petrecandu-mi noptile pe la politie sau prin diverse baruri, in bratele prostituatelor, declarand ca as fi fost gay…ce, mai tarziu, se prefacura in pura indiferenta si raceala, inchizandu-mi definitiv mintea si inima in fata…exteriorului, a societatii, a oamenilor;

….desigur, au fost si tachinarile colegilor pentru faptul ca eram atat de diferit, de rebel, de inchis in mine, incat nimeni nu putea sa ma citeasca, sa ma digere, lovindu-ma astfel prin cuvinte barbare, prin batai crude si prin invinuiri aduse pe nedrept…pe care, insa li le-am platit nu dublu, nici inzecit, ci insutit…

Pentru ca puteam… Acum, in sfarsit, puteam. Nu mai eram baietelul micut si speriat, fara aparare, la mila si la cheremul oricui avea chef sa se joace sau sa isi descarce furia si complexele.

Si totusi… Liceul fusese si o divina eliberare… Evadasem,in sfarsit, din acea cocina mudara si perversa, numita scoala generala… Scapasem… nu numai de acel loc, dar si de EL.
De biroul LUI infect, de pedepsele pe care mi le aplica… de momentele de teroare petrecute in prezenta lui, ce pareau interminabile si atat de dese… de parfumul lui inecacios, ieftin, amestecat cu sudoare si tutun de proasta calitate… de moaca lui de porc mistret proaspat castrat…

Deja simteam cum tremuram incotrolabil, cu muschii zvacnindu-mi cu putere in interior, cu stomacul intorcandu-mi-se pe dos, aproape azvarlind afara propriul suc gastric. Trupul se renega pe el insusi… Am incercat sa imi duc degetele la tample, pentru a calma furia, cum faceam de obicei… dar stiam ca mersesem inca o data prea departe cu amintirile, pentru a da inapoi. Rascolisem din nou acele foldere prafutie, statute de mii si mii de clipe, doar pentru a fi reanalizate si reprelucrate, intiparindu-se inca o data in memoria proaspata.

Asa ca m-am resemnat, stiind, ca in curand, aveau sa treaca inca o data, acoperindu-se cu o crusta pacloasa de uitare. Mi-am adus genunchii la piept, strangandu-mi tare bratele in jurul lor, infigandu-mi unghiile adanc in carne, ce, eram sigur, a doua zi aveau sa se materializeze in vanatai… dar nu imi pasa…vroiam doar sa stiu ca nu ma voi mai intoarce acolo niciodata…niciodata… Cel putin nu fizic…

De-abia incepusem clasa a5a. Deja realizasem ca tata nu avea sa ma mai priveasca niciodata, nu avea sa imi mai adreseze niciodata un cuvant de mangaiere, nu avea sa ma mai…iubeasca niciodata. Brusc, mi se rupse filmul: din viata perfecta pe care o traisem pana atunci- o mama iubitoare, atat de nebuna si frumoasa, un tata sobru, respectat in societate, o familie ideala- ajunsesem la a avea nimic: moartea proaspata a mamei, acum, moartea, cel putin sufleteasca a tatei… mutarea din vechiul cartier…noua scoala…

Aveam nevoie de cineva…aveam nevoie de tata.. Trebuia sa il trezesc din coma asta, cumva. De-abia mult mai tarziu mi-am dat seama ca era permanenta…  Asa ca, in naivitatea mea, incepusem sa fiu violent, galagios, neascultator la ore…doar sa ii atrag atentia… Insa asta nu imi aduse nimic bun, din contra…
Intr-o zi m-am trezit chemat in biroul directorului. Stiam ca obisnuia sa aplice pedepse corporale exemplare, dar nu imi faceam griji:
“ Tata nu ii va permite… Nu are cum sa il lase…”

M-am inselat atat de rau…
Pe usa cu geam din sticla groasa, opaca, stateau gravate cu auriu, caligrafic, cuvintele : Domnul Directorul Dimitri, un nume,ce, si acum imi dadea fiori pe sira spinarii, facandu-ma sa tresar involuntar pentru a-i alunga cat mai departe…

“ Ia zi tu, tinere domn. E adevarat ce am auzit ca ai facut?”
“Uhm. La ce va referiti? La faptul ca am scuipat-o pe cotoroanta de stiinte, ca l-am injurat pe cretinul ala de mate sau ca mi-am aratat fundul de la etajul 3? Sa stiti! Sunt nevinovat precum fecioarele virgine de la manastirile din Alpi. E un complot impotriva mea!” I-am raspuns ironic, fixandu-l cu o privire plina de ura.

Incepu sa rada tare, aproape grohaind scarbos, apoi se apleca usor catre mine, soptindu-mi pe o voce groasa, ragusita:
“ Imi placi, pustiule. Cred ca si biciul meu va fi de aceeasi parere, nu crezi?”. Si incepu sa ranjeasca, mangaindu-si biciul subtire, din piele neagra, vrad sa-mi vada reactia.

“ Pai normal. Doar sunt irezistibil. Oricum de dvs banuiam ca sunteti gay, dar va rog…nu jigniti biciul” I-am dat replica plictisit, uitandu-ma acum pe fereastra.

I-am observat cu coada ochiului chipul, ce acum devenise un gri intunecat, ridat si mazgalit de furie, incruntat la maxim. Fara nici un cuvant in plus imi prinse mainile la spate si ma apleca peste birou, imobilizandu-mi picioarele cu un genuchi. Mi-a ridicat rapid tricoul si mi-a azvarlit pantalonii pe jos, lasandu-ma gol, intr-o pozitie atat de vulnerabila, la mila lui.

Pentru o secunda s-a oprit, admirandu-mi cu atentie spatele arcuit, pielea alba si fina, parul lung ce cadea razvratit in suvite lungi pe spatele-mi nud. Mi-a atins coloana cu varful biciului, mangaindu-mi cu negreala de piele fiecare coasta, fiecare vertrebra… pana ce ajunse la fese…

Dintr-o data, fara nici un avertisment, a inceput sa dea, trupul vibrandu-mi de o durere acuta la fiecare cadere de bici ce imi contura spatele casabil. Am pierdut numarul loviturilor, inchizand ochii cu putere, lasand lacrimi amare sa imi pateze chipul alb. Am simtit cum porii deschisi s-au crapat, eliberand sangele in suvoaie paralele, oblice, verticale…

Stiam ca vrea sa tip, sa urlu cat de tare puteam, sa cersesc indurare, insa mi-am tinut maxilarele inclestate, cu speranta ca tata ma va salva. Trebuia…sa fie acolo…trebuia sa ii ia functia si sa il inchida imediat intr-o inchisoare de maxima securitate, sa fie batut si apoi futut cu bestialtate de ceilalti detinuti…Asta merita…

Intr-un final pedeapsa lua sfarsit. Eram bucuros cum nu mai fusesem niciodata. Aveam sa gust, pentru prima data, din pocalul dulce al razbunarii. De-abia asteptam sa ii zic tatei ce imi facuse porcul ala impotent…

Insa, imediat ce m-am imbracat, gata sa parasesc acea sala de tortura bine camuflata, Dimitri ma opri, spunandu-mi pe un ton grav, poruncitor, ghicindu-mi, parca, gandurile:

“ Nici sa nu te gandesti sa ma parasti tatalui tau, pustiule. Si oricum, chiar daca o faci… Nu cred ca are vreo sansa in fata Prim-ministrului…”
M-am holbat la el cateva minute, cu creierul secat, obosit, bolnav, neprocesand informatia.
Barbatul ranji, ca o fiara inainte sa se arunce asupra prazii ranita letal, benoclandu-se la mine cu ochii lui, mari, scosi din orbite:
“ Da, da! Ai inteles bine. Nu numai ca il cunosc pe Prim-ministru, dar este chiar vara-miu. Asa ca te sfatuiesc sa iti tii gura. Daca nu… va fi mai rau. Si pentru tine, si pentru iubitul tau tata…”

Apoi pedepsele incepura sa fie din ce in ce mai dese, fara vreun motiv veridic. Stiam ca, in curand, asta nu ii va mai fi fost de ajuns… Si ce dreptate am avut…

La inceput imi cerea doar sa ma dezbrac in fata lui si sa imi etalez trupul gol in fel de fel de pozitii si ipostaze… apoi a vrut sa ma vada atingandu-ma, satisfacandu-ma exact acolo, in fata lui.
Intr-un final, era inevitabil sa nu isi doreasca sa ii produc placere… Asa au inceput nenumaratele blow-joburi, hand-joburi si alte perversitati ce ii izvorau din mintea lui impotenta.

Stiam ca vroia sa ma aiba complet, sa fie primul, sa ma dezvirgineze din toate puctele de vedere. Asteptam cu groaza clipa cand, puteam sa imi imaginez, va fi fost in mine, dominandu-ma total, umilindu-ma in acest fel, fara a-mi da sansa sa ripostez, sa ma apar…

Si se intampla…

Durerea, rusinea, lacrimile negre… sentimentul zdrobitor de abandon al propriului trup…
Prima data cand mi-am urat corpul prea slabut pentru a riposta…
Primul complex…prima fobie…
Ultima data cand am strigat numele tatalui meu, ce, inca mai speram, ar fi putut sa ma ajute…
“Evan…”; pe care, apoi, gradat, l-am inlocuit cu cel al lui Dimitri, ce ma obliga sa ii gem numele in timp ce ma viola adanc si rapid…

Ultima data cand am mai implorat…
Ultima data cand am plans…

Peste un timp deja ma obisnuisem cu “atentiile” directorului, stiind ca trebuia sa ma prezint in fiecare zi, inainte de ore, in biroul lui, pentru a-mi primi “bine-meritata pedeapsa”.

Am inceput sa-l conditionez, cerandu-i sa ma treaca fara sa-mi dau examenele, fara sa particip la ore, parand fiecare coleg ce, imi inchipuiam eu, ar fi avut ceva cu mine, avand pretentia sa fie bine biciuit. Dimitri imi indeplinea toate aceste mofturi, stiind ca acest pret era infim fata de ceea ce eu ii ofeream zilnic.

Insa nu aveam sa uit… Nu puteam sa uit ca mi-a rapit copilaria si asa schingiuita de disparitia mamei, fracturata de coma tatei, distrusa de singuratatea permanenta… Nu trebuia sa uit…

Cum am implinit 20 de ani si am preluat firma tatei, mi-am angajat cei mai buni avocati, am mituit cu varf si indesat procurori, jurati, judecatori, cumparand, practic, tot baroul, si am reusit sa-l bag dupra gratii, acolo unde ii era locul inca de cand eram un baietel inocent…

“Si acum vor sa ii dea drmul pentru buna purtare! Huh! Nu! Monstrul ala va putrezi in inchisoare! Nu il voi mai lasa sa ma raneasca, pe mine sau pe oricine altcineva. Voi face orice imi sta in putere sa il vad in continuare acolo, privat de viata si de libertate, de bucurii si de inocenta, exact cum mi-a facut si el mie… Voi face orice…”

Si mi-am relaxat trupul, ce statuse incordat mai bine de 10 minute incontinuu, iar acum incepuse sa doara extrem de rau, pulsand puternic.
Stabilisem deja cu Vladimir sa ii strecoare ceva cocaina in celula, apoi sa faca, aleatoriu, o razie si sa il acuze de trafic, posesie si consum. Ah ce bine suna… Stiam ca va petrece inca 10 ani acolo, lejer. Si totusi pretul pe care trebuia sa i-l platesc lui Vladimir, era mare… Insa merita…

Oh da… merita..

“ Noapte buna, domnule director Dimitri… Noapte buna…”

Si am reusit, in final, sa adorm, sperand ca inca un capitol dureros al vietii mele, sa se incheie, o data si pentru totdeauna…

« Previous entries