( O. stiu ca mi-ai zis ca nu merge acolo ” imaginea mamei”, dar pana si cei mai duri au cate un “calcai al lui Ahile”,nu crezi? Oare Ian ar trebui sa fie altfel, doar pentru ca il simpatizez?…)
Tigara isi topea fiinta subtire in scrumiera, degajand o dara subtire de fum usor parfumat, ce se amesteca cu vaporii inecaciosi de betisoare chinezesti, ce asfixiau intregul birou,oricat ar fi fost el de spatios. Intotdeauna mi-a placut senzatia de sufocare, de neputinta fizica si cedare psihica…senzatie pe care mi-o puteam controla atat de bine, incat ma distra sa imi testez limitele si capacitatea de concentrare.
Afara, canicula izbea cu putere fereastra,in goliciunea ei indecenta, aproape topindu-o cu intensitatea sa infecta si cu aburii de foc ce paraseau asfaltul incins, undeva,jos… Razele molesitoare, cu varstele lor inaintate, de peste 40 de grade, se miscau obosite prin incaperea vasta, aducandu-si cu sine carjele scorojite de umbre si lumini mozaicale. Umblau ca stafiile trecute, ce nu isi gasesc pacea nicaieri, apoi stagnau pe cate vreun obiect, vrand sa il ofileasca, decolorandu-I materia si sugandu-I exuberata statica,inexistenta.
Tigara imi striga acum ragusit ca moare, vrand pentru ulima data sa imi guste gura dulce-amara de copil razgaiat. Cum nu puteam sa ii refuz duhoarea inmiresmata, mi-am incovoiat degetele subtiri in jurul ei, sugrumandu-I cu delicatete gatul si absorbindu-I sufletul deschis.
Deodata o voce de femeie sparse tacerea mormantala a caldurii, adiind,insa, o boare la fel de clocotita. “Domnule, tatal dumneavoastra vrea sa va vorbeasca…”
Pentru o clipa, am avut impresia ca undeva inauntrul meu, ceva a suferit o implozie dogoritoare…poate creierul a colapsat…sau inima mi-a cedat… Ah..nu..doar mi s-a parut…
“Pofteste-l inauntru…”
Stiam ca tata nu are timp de pierdut cu discutii marunte, cordiale de genul “ Ce ai mai facut azi, fiule? Cum o mai duci? Si cu cine ti-ai mai tras-o?”, si oricum, chiar daca ar fi fost vanzator la standul de hot dogs, cu tot timpul din lume la dispozitie, nu ar fi vorbit cu ucigasul sotiei sale dragi…
Evident ca nu a zis-o niciodata, dar mi-am dat seama dupa privirea lui plina de ura si umbrita de fantasmele orbitoare ale regretelor… de fapt…mi-am dat seama…din cauza lipsei privirii lui…
Nimic…nici ura, nici regret, nici dezamagire…nici macar indiferenta, goliciune glaciara sau durere sfasietoare…nimic..nici urma de privire… S-a comportat de parca ar fi fost un orb, ce doreste sa isi ascunda defectul, timp de 16 ani lungi…
O silueta usor bondoaca, ce schiopata insesizabil, isi facu aparitia din spatele usii de mahon a biroului. Avea un costum bleumarin-inchis, simplu, ce urla a conservatorism si degaja un iz de bani si putere, idealurile lumii moderne si dorinta tuturor studentilor, ce se spetesc muncind cu ziua prin diverse taverne puturoase. Camasa alba era calcata impecabil,dezvaluindu-I mania pentru perfectiune si comportamentul obsesiv-complusiv, ce, daca ar mai fi evoluat, l-ar fi trimis exact pe un pat se spital, imbracat intr-o frumoasa camasa de forta.
Am zambit amuzat la gandul ca tata ar putea vreodata fi oprit de ceva, fie ele si curele din piele sau lanturi de fier dur.
Parul si mustata stufoasa, putin grizonate, il faceau sa para si mai respectabil, daca era posibil asa ceva, atingand culmile unui superlativ paradoxal si mai mult sau mai putin aparent. Chipul I se buhaise un pic, poate din cauza excesului de alcool, poate din cauza varstei, trecuta, destul de bine, de etapa sa primordiala.
Cert,insa,era ca ridurile se incadrau acum mai bine pe tample si in jurul gurii. Un lucru pe care nu-l mai zarisem demult pe chipul sau, de cand traia mama si ieseau impreuna, evadand din lumea noastra monotona, fapt ce se intampla destul de des, il constituia reaparitia cearcanelelor vinetii si o paloare usor neobisnuita.
Fara nici un cuvant, cu privirea inca cercetandu-mi biroul, se aseza pe scaunul mare din piele, din fata mea si imi spuse cu o voce ragusita:
“ Am ceva sa iti spun…”
“Normal ca ai, ca doar nu veneai pana aici doar ca sa imi mimezi cum face vaca…”
Si vazand ca nici dupa remarca mea ironica si impertinenta, de adolescent rebel, ce testeaza limitele parintilor, nu se oboseste sa ma priveasca, m-am ridicat din fata laptop-ului deschis si m-am dus pana la bar pentru a-mi pune ceva de baut.
Whiskey… cu gheatza…cu multa gheatza…
M-a tentat ideea de a-I oferi si lui un pahar, insa mi-am oprit instinctul exact la timp, luand o gura mare din lichidul arzator si postandu-ma cu spatele la el si cu fata spre fereastra uriasa.
Ma uitam direct in soare, vrand mai mult din obisnuita sa intrezaresc ceva, insa neprocesand informatia, creierul fiind ocupat cu asteptarea unui raspuns si calculand in acelasi timp in cate variante se poate materializa acesta si optiunile mele de a-I da replica.
El imi ignora complet comentariul obraznic si pueril, de parca nici nu as fi fost in incapere. Stiam insa ca ma privea pe furis… Imi fixa acum silueta si, probabil, parul lung pe care il detesta atat de mult la baieti. EI I-ar fi placut… Irene…
“ Cum ziceam…As vrea sa ti-o zic mai pe ocolite, dar stii bine ca nu’s bun la asa ceva… Ian…”
Am tresarit, inconstient. Prima data, de la accident, imi rostise, in sfarist numele… I…A…N… litere ce ii patasera buzele. El insusi a facut o pauza, surprins probabil de gestul sau necontrolat, apoi relua, la fel de grav…
“ am decis sa ma recasatoresc…”
Intregul chip mi se schimonosi intr-o grimasa monstruoasa, obrajii palizi ingalbenindu-se si mai mult, ridurile mancandu-mi din carne cu o pofta nebuna, iar cearcanele adancindu-se sub ochii deja cadaverici, goliti de emotii si dorinte. Am scapat din mana paharul cu whiskey-ul pe jumatate baut, ramanand, insa, incapabil sa ii opresc caderea si fragmentarea de cristale ude.
M-am intors brusc, surpinzandu-I pivirea curioasa, sagetandu-I pielea cu ura ce clocotea din ce in ce mai negru in mine. Am simtit cum fiori I-au penetrat epiderma, ca un pierce ce a atins din greseala o vena subtire. A lasat imediat capul in pamant, prefacandu-se ca se joaca cu pantofii lui proaspat lacuiti.
“ Ce…ce…CE FACI?????” izbunci la inceput ca o soapta nesigura, un pic vulgara, apoi evolua intr-un urlet de caine turbat, ce, cu siguranata, l-a auzit intreaga cladire…
“ Ma reca…”
“ AM AUZIT!!!! NU TREBUIE SA IMI REPETI!!! CUM POTI FACE ASA CEVA??? CUM POTI MACAR SA TE GANDESTI O CLIPA SA INLOCUIESTI IMAGINEA MAMEI???”
Simteam cum tot sangele din trup a luat-o la goana prin vene, marsaluind spre creier, gata de un atac armat. Tamplele imi vuiau asurzitor, acoperind chiar si strigatul meu furibund, in timp ce jugulara mi se umflase acum pulsand cu fota, gata sa pocneasca din clipa in clipa.
“ E dreptul meu… Am stat atatia ani vaduv…Nu mai pot continua asa…
Si in plus nu e vina mea ca s-a intamplat ce s-a intamplat! merit si eu sa fiu fericit din nou”
“ NU E VINA TA! NORMAL CA NU! E VINA MEA! HAI SPUNE-O O DATA ! AI GANDIT-O IN TOTI ANII ASTIA! SPUNE-O! “
“Nu e vina ta…nu…”
“ ATUNCI DE CE NU MA PRIVESTI? DE CE NU IMI VORBESTI? DE CA MA URASTI ATAT DE MULT INCAT AM DEVENIT INVIZIBIL?”
“ Eu…nu…nu am vrut sa… nu am stiut ca…”
“SI ACUM ADUCI O TARFA, CARE ARE, PROBABIL, VREO 25 DE ANI, PAR BLOND SI FUSTE MINI SI CARE ITI VREA NUMAI BANII, IN LOCUL MAMEI????”
“ nimeni nu o sa o inlocuiasca pe Irene..si o stii bine! Nu inteleg de ce faci asa mare caz din asta! Si eu am iubit-o! si in plus e viata mea! Fac ce vreau! Nu am nevoie de permisiunea unui tanar cu prea multi hormoni in el”
“ TU AI IUBIT-O? TU I-AI LUAT DOAR BANII ! SAU AI UITAT CA TOT CE AVEM E DATORITA EI SI A TATALUI EI! NU AI FI FOST NIMIC FARA EA! TU NU STII CE INSEAMNA SA IUBESTI… Nu stii ce inseamna sa ai cosmaruri noapte de noapte in care sa o vezi cum moare…mereu…din nou..si din nou…sa isi dea viata in fata ta si tu sa nu poti face nimic…NIMIC! SI TOT EU SUNT ALA CU PREA MULTI HORMONI? CEL PUTIN PARTENERELE MELE NU-S CU 30 DE ANI MAI TINERE”
Si efectele viatii haotice pe care o duceam, se ivira rapid, facandu-ma sa cad intr-o dimensiune clar-obsura, apoi din ce in ce mai difuza si mai surda, rotitoare, plina de lumina si impanzita de privirea tulburata a tatalui meu. Mi-am dus o mana la frunte, vrand parca sa opresc miscarea in care ma adanceam si m-am lasat sa cad cu o bufnitura pe scaunul conforabil, imbracat in piele racoroasa.
Am simtit cum mana sa calda imi atinge pielea degetelor, vrand ca ma aline, insa m-am smucit cu o miscare barbara, facandu-l sa bata in retragere.
Peste cateva secunde ameteala mi se scurgea din trup, lasandu-ma vlaguit, insa calm si cu privirea clara.
“Uite ce… Daca iti demontrez ca pipita asta te lasa sa o regulezi
doar pentru bani, anulezi casatoria?”
El se ridica brusc de pe scaun, inaintand catre usa glisanta, cu un mers demn si arogant, ce I se potrivea atat de bine. Am zambit miseleste…stiam ca provocarea era prea mare. Nu se putea abtine cum un copil nu se poate abtine cand ii oferi o ciocolata.
Mi-am relaxat intregul trup, dandu-mi capul pe spate si urcandu-mi picioarele pe birou.
Inainte de a iesi, a mormait un “Da” ragusit, lasandu-ma singur in imensitatea incaperii cu miros de roze.
