Archive for September, 2007

I- oare chiar e al meu?

( un mic joc pet-master cu lame… va avea 3 capitole, pe care le vom scrie in paralel, el fiind Erik, iar eu Stephan… have fun ;)) )

“Alo? Da…eu sunt. Da…da…stiu ca vrea sa ma vada, dar sunt ocupat toata saptamana. Da! Normal ca stiu ca Presedintele are un program incarcat. O sa incerc sa…”

Insa convorbirea imi fu intrerupta cu brutalitate de un urlet prelung, de animal ranit, urmat, apoi, de cateva injuraturi grosolane, pe un ton asurzitor. Batai nevrotice, cu pumnii si picioarele, in usa groasa,din fier, ce despartea birolul de dormitor, acompaniau intr-un ecou gutural zgomotul, de parca o fanfara afona imi vibra in timpane.

“ Aaa! Va sun eu mai tarziu! Unul din animalele mele de companie are… probleme de acomodare.” Si I-am inchis secretarei in nas, dupa care am azvarlit telefonul cu o miscare de plonjeu periculos, vertical, pe fotoliu.

Mi-am aprins rapid o tigara, inchizand ochii de placere, in timp ce inghiteam hulpav fumul, lasand nicotina sa imi deconecteze sinapsele neuronale…una cate una… Sa paralizeze inca cateva sute, cu fiecare atom de vapori calzi pe care il lasam sa imi vindece fiinta.

Bataile deja isi pierdusera ritmul furibund pe care il aveau la inceput, devenind din ce in ce mai lente si mai usoare, insa cuvintele usturatoare, insotite acum de gafaieli incete, inca isi mai faceau simtita prezenta, evadand pe sub usa si facandu-ma sa zambesc amar.

Am repetat inconstient gestul vital fumatorului notoriu, traiectoria oblica a tigarii, gustul de menta intepatoare, atingerea hartiei albe cu buricele degetelor, mangaierea filtrului circular cu buzele, umplerea plamanilor pana la refuz cu aburii gri si dulci…

“ Inca 5 minute… sa se calmeze de tot…”

Fum. Nicotina. Otrava. Totul…in mine…
Pana ce trupul firav al tigarii isi dadu duhul, sugrumat de niste degete prea paranoice si o gura prea pasionala.

Am stins cadavrul fumegand in scrumiera neagra, apoi m-am ridicat tacticos de pe scaunul scump, din piele,indreptandu-mi spatele cu o miscare aristocrata. M-am postat in fata usii din spatele careia acum se mai auzeau doar mormaieli senile, soptite parca unei persoane imaginare.

Mi-am trecut mana prin parul lung, de un blond-platinat, aranjandu-I suvitele lungi si scanteietoare, intr-un manunchi parca de raze calde, dand firele rebele usor dupa ureche. Un iz de cirese amare si esenta de migdale atinse usor gulerul camasii albastre-inchis,emanat de porii pielii gatului meu alb, si strapunse aerul, creand o oaza de parfum suav si un pic prea dulce. Pentru o clipa mi-am zarit reflexia in fereastra din spatele biroului…

Un excentric, dar de succes om de afaceri, prietenul tuturor si al nimanui, expert in psihanaliza, economie si filozofie, cu un vadit interes in arta, in special in literatura si pictura, cu un orgoliu si egoism nemasurate si cu…vicii mai mult sau mai putin…ortodoxe.

Nu imi pasa de nimeni si nimanui nu ii pasa de mine, nu imi placea sa mi se dea ordine sau sa respect regulile si intotdeauna obtineam ceea ce doream, iar daca nu mi se dadea…stiam cum sa iau…

Atata timp cat puteam sa imi controlez emotiile si sa nu ma implic, dar sa mentin vie aparenta ca ii respect si tin la cei din jurul meu, eram de neatins si de neinvins…

Doar eram un profesionist…
Mi-am simtit buzele subtiri cum si-au destins fiinta intr-un zambet de curtoazie, cel pe care il afisam de obicei clientilor sau persoanelor politice, apoi am chicotit ca un scolar obraznic ce gusta pentru prima data din imoralitate.

Stiam ca ochii sunt singurii ce imi pot trada gandurile si sentimentele, iar acum jubilau ca doua stele de argint pe cerul senin al unei nopti umede de vara… miroseau a albastru-inchis…a incins si ud…

Mi-am lipit palma de scanerul cu laser care activa deschiderea automata a usii, apoi am lasat un suvoi rosiatic sa imi verifice si retina si cu un mic clic usa isi descuie secretele in fata mea, lasandu-ma…sa vad…

Un tanar de vreo 20 de ani statea in fund pe patul imens, cu baldachin, din mijlocul dormitorului. Avea genunchii adusi la piept si se legana incet, ca un copil retardat, in fata si in spate, bolborosind ceva numai pentru el. Parul negru ii imbraca chipul in suvite de smoala, ironizand parca faptul ca trupul slabut ii era gol si tremura usor.

“ Oh! Erik… vad ca te-ai trezit…”
Pentru o secunda isi ridica privirea, inlaturand cu o miscare toate firele de par si holbandu-se la mine cu niste ochi abisali, plini de ura, intinati de sclipiri sarate de clestar, apoi se repezi inspre mine, vrand parca sa ma distruga…sa ma stearga de pe fata pamantului…

“ NENOROCITULE!!!!!!!!!”
Desi m-a luat pe nepregatite, fizicul si varsta imi ofereau avantaje clare, asa ca l-am impins cu forta inapoi pe pat, facandu-l sa geama incet de durere.

“ Hai, hai… Nu mai fii atat de dramatic. Nu e chiar atat de rau. O sa ma port frumos cu tine daca esti cuminte”

“ CUMINTE???? ESTI UN NENOROCIT! UN IMPOTENT CARE TREBUIE SA ISI SATISFACA PERVERSITATILE… SI NICI MACAR AIA NU ESTI IN STARE SA FACI… TREBUIE S-O FACI CU FORTA, CA ALTFEL AI RAMANE NEFUTUT”

Se ridicase de pe pat si ma privea furios, cu un foc imens parca urland undeva, in interiorul lui. Avea pumnii inclestati si tremura incontrolabil de manie, o vena conturandu-si fiinta pronunat in gatul lui traspirat, cu tamplele vuindu-I ca o vijelie dezlantuita.

M-am apropiat atat de mult de el, incat ii simteam rasuflarea calda lovindu-mi obrajii brutal si am continuat, pe un ton calm, jos, ce am stiut ca l-a speriat suficient de mult, incat sa-I faca pielea de gaina, chiar si numai pentru o secunda.

“ Uite ce e… Ti-am tolerat iesirile astea doar pentru ca am o oarecare slabiciune pentru tine. Daca ar fi fost altcineva in locul meu, urlai demult de durere, implorandu-l sa-ti mai dea o sansa.”

I-am fixat privirea, ce inghetzase de frica si am facut o mica pauza, pentru a-I auzi inima, ce batea acum neregulat si extrem de repede…

“ Dar daca o singura data te mai comporti asa…

Te inseli cand crezi ca nu te pot vinde… Ba chiar o pot face foarte usor… Si nici macar nu te vand ca sclav, ci…pentru organe…”

Erik ramase cu ochii mariti de teama si de uimire, cu creierul golit de orice alt gand, incremenit in fata mea, cu gura usor intre-deschisa si cu rasuflarea taiata, asteptand urmatoarea mea mutare.

Obtinusem exact reactia dorita… Eram atat de bun la asta…

“ Asa ca te sfatuiesc sa ai grija…”
“ Nu voi fi niciodata pe deplin al tau… NICIODATA!!!! Obliga-ma… foloseste-ma… violeaza-ma… insa niciodata sufletul meu nu-ti va apartine…”

Am izbucnit intr-un ras batjocoritor
“ Crezi ca mie suflet imi trebuie? Dragule…am nevoie doar de sex… Nu sunt Lucifer sa-ti iau sufletul… sunt doar… noul tau stapan…”
si am rostit cuvintele cu asa o satisfactie, incat Erik s-a inrosit ca un copilas cuminte si si-a mutat privirea pe tavanul alb si rece.

Cu un deget I-am atins buzele, mangaindu-le usor, apoi am coborat brusc spre gat, piept, abdomen… Pana ce I-am simtit pielea sensibila dintre pulpe vibrand incet in tacere. Am inceput sa ma joc cu trupul lui, privindu-l cum mi se abandoneaza, cu capul lasat pe spate, cu ochii inchisi si cu gura intre-deschisa, rasuflarile fiindu-I insotite de zgomote usoare.

Intreaga lui fiinta emana o canicula dogoritoare, mirosind a tinerete si fragilitate… Era al meu… La mila mea…
Ma excita la culme…

La un moment dat m-am oprit si I-am intors o mana la spate, aruncandu-l cu brutatilate pe pat, imobilizandu-l pe burta, printe pernele mari si albe. A incercat sa se zbata, insa intr-un final si-a dat seama ca nu mi se poate opune si si-a lasat trupul inert, cu muschii relaxati, in manile mele…

Am inceput sa ii alint cu buricele degetelor fesele, coapsele… Mi-am apropiat buzele de urechea lui si I-am soptit suav

“ Esti al meu,nu?… Tot ce e aici e pentru placerea mea personala,nu?… Vreau sa aud cum recunosti ca esti micuta mea jucarie si ca te mandresti ca iti sunt stapan… Hai spune…”

“ Du-te dracu!” a marait el printre dinti…
“ Numai daca vii cu mine…”

Si am intrat adanc in el, cu putere, facandu-l sa urle de durere. Am continuat in acelasi ritm rapid si dur, ignorand gemetele lui, aplicandu-I astfel pedeapsa pe care o merita.

“ Te…Te rog… Imi pare rau… Ma doare…”
Am continuat la fel de brutal, facandu-l sa tremure si sa suspine incet, cu lacrimile curgandu-I neincetat pe obrajii slabuti.

“Ce-ai zis?… Nu am auzit prea bine…”
“ Te rog… Opreste-te… Iarta-ma, stapane…”

Am incetinit imediat tempo-ul, executand miscarea de du-te vino cu delicatete, avand grija sa nu il mai doara, in timp ce ii dezmierdam gatul cu sarutari fine…

“ Vezi? Daca esti cuminte…”

Intr-un final a inceput si el sa simta placere si d-abia atunci am marit din nou intensitatea si ritmul miscarilor…
Mai repede…
Mai tare….
Mai adanc…

Trupul sau vibra tare, avand unghiile inclestate in asternuturile albe, strangandu-le cu putere si lasand sa ii evadeze din gat franturi de gemete joase si febrile…

“ Ahhh!”

Am ejaculat amandoi in acelasi timp, ramanand,apoi, pentru cateva clipe, nemiscati, respirand greoi, in patul viciat de placeri perverse.

M-am ridicat, insa, repede si m-am imbracat in graba, aplecandu-ma apoi peste el si soptindu-I

“ Trebuie sa plec… Tu culca-te.. O sa ma intorc peste cateva ore… Sa ma astepti… “

La iesirea din camera,am aruncat inca o privire catre pat… El statea intins pe burta, cu picioarele usor departate, lasand sa se zareasca un mic firisor alb scurgandu-I-se printre fese… Trupul I se misca incet, in sus si in jos, in ritmul rasuflarii sale sacadate… Parea atat de docil… de inocent… de vulnerabil…

Am scos un suspin usor…

Pe umar inca mai avea bandajul… Rana avea sa I se vindece in cateva saptamani… Saracul…nu se plansese, nu nimic. Nici macar nu mi-a cerut vreun calmant. Si era din vina mea… Eu am vrut sa-I implantez un cip prin care sa pot sa-l localizez neconditionat. Inca mai avea si inelul de argint cu gravura, semn al sclavagismului inca din 2067,de cand se legalizase din nou. Si stiam ca isi daduse seama ca si amprentele si retina ii fusesera deja scanate si introduse in baza de date a guvernului, sub eticheta “pet”.

“ Imi pare rau, Erik… Doar asa puteam sa te fac al meu si sa am grija de tine… Imi pare rau…” si usa de metal se inchise in urma mea, lasandu-l pe Erik cufundat intr-un somn adanc, fara vise…

ma joc…leapsa…

(trebuie sa raspund la “cu ce si de-a ce te-ai jucat in copilarie?”, adresata de darkQ)

Copilaria a fost cea mai frumoasa perioada a vietii mele, mai ales gradinita. Tin minte si acum cum rezolvam cu placere puzzle-uri, lego, cum ii bateam pe baieti ( sport care a continuat cam pana printr-a 5a, cand,in sfarsit,le-am gasit si o alta utilizare :)))), cum ma jucam cu papusile in mijlocul clasei sau pe la colturi de bloc…

Imi placea designul vestimentar, pe care, mai tarziu, l-am abandonat, in favoarea altor hobby-uri, colectionam fel de fel de prostioare, precum monede vechi, timbre, bile, reviste, ambalaje, etc, eram pasionata de zeitatile grecesti, citind ca disperata “legendele olimpului”, dupa care ieseam in strada cu copiii si le dadeam lectii despre antichitate, jucand fiecare cate un rol de zeu.

:))) imi placea sa torturez broaste. Tin minte ca le bagam prin diverse mici scobituri in ziduri, apoi astupam gaurile cu bolovani, sa vad daca broastele pot trai fara aer =))))

M-am plictisit repede de jocuri precum “de-a v-ati ascunselea”, “soarecele si pisica”, “flori,fete,filme,culori sau baieti”, “sotronul”, “coarda”, “culorile”, “telefonul fara fir”, “omul negru”, etc, pentru ca mereu castigam, terminand prima si iesind automat din joc.

Mi-as fi dorit sa fiu baiat..Intotdeauna am avut complexul asta si am invinuit-o pe mama…Vroiam sa fiu baietzasul tatei…si am fost: la 2 ani mi-am spart capul in carturi,de volan, la 5 am cazut din leagan si mi-a venit apoi leaganul in cap, reusind, astfel, sa il mai  sparg o data, la 6 alergam si am dat cu nasul de asfalt, evident, spargandu-l, tot la 6 mi-am spart arcada de o piatra mare pe care ma urcasem,impreuna cu un alt baiat, apoi am cazut de nenumarate ori din copaci, bari de covoare ,garaje si alte chestii de genul asta. Pe la vreo 12 ani am cazut intr-un rug de mure si mi-au intrat tepii aia de vreo 5-7 cm in carne,pana la os( inca mai am cicatricile pe tot piciorul, pana sus la coapsa); in acelasi an am cazut intr-o prapastie de vreo 10 m asa… Apoi prin clasa a8a m-am dat in sk8 cu rolele si am ajuns acasa plina din cap pana in picioare de sange, lasand o dara rosiatica pe drumul pe care mersesem :)))

Plus alte mii de intamplari,ale caror amintiri inca le mai port pe trup si care, m-au adus mai aproape de ce inseamna “a fi baiat”.

Fotbalul, cursele de carturi, masinutele teleghidate, bataile de strada, jocurile cu baietii, sapunelile de iarna,mesteritul la chestii mecanice,traforajul,injuraturile, concursurile de scuipat, multele accidente idioate… timpul petrecut cu tata…  Asa a fost copilaria mea…

Copilaria mea mirosea a cantece de vara, a vafe de la Mamaia, a apa de mare si a flashuri de lumina galbena….

(in continuare, ii taguiesc pe lame si pe o.)

it’s safer if u don’t get Ian mad…

( eh? lame, o. ,ce mai ziceti acum?

intr-adevar poate ca reuseam sa o fac mai buna, dar lipsa de timp m-a fortat sa ma limitez la atat….enjoy)

Intai cateva vibratii vuitoare, apoi o melodie asurzitoare imi patrunsera cu raceala in creierul amortit, trezindu-ma brusc dintr-un somn dulce, matinal.

“ Ah! La dracu! Suna…” am mormait pe un ton obosit, mult mai ragusit si senil decat de obicei, apoi m-am intins lenes dupa telefonul ce trepida galagios pe noptiera.

“ Mda! Ce e? Azi? Cu cine? Cu tine, Sylvette si… Fiona?… Nu cred ca o sa ajung…Am ceva treaba…” si mi-am intors privirea catre jumatatea de pat pe care zacea adormit un trup firav si gol, ce isi unduia miscarile pieptului dupa rasuflarea sacadata si un pic prea rapida, ce ii evada cu gratie dintre buzele usor intre-deschise. Am zambit si mi-am cufundat degetele prin parul sau saten ce isi stagnase frumusetea curgatoare pe una din pernele mele negre, de matase.

“ Da, da…bine…o sa incerc sa ajung.” Si I-am inchis tatei in nas, aruncand apoi telefonul cu o miscare rapida ,pe undeva, printre asternuturile racoroase.

M-am intors nerabdator catre nuditatea dulce si tanara, ce parca emana vapori de inocenta argintie, in lumina calda a diminetii si umbrele de semi-opacitate transparenta ce se perindau in valuri tremuratoare si aproape umede, pe intreaga sa fiinta. M-am aplecat asupra lui cu delicatete, suvitele mele de smoala prelingandu-se pe pieptul lui alb si pe chipul sau de ingeras cuminte.

I-am prins mainile deasupra capului, imobilizandu-l cu propriul meu trup, apoi I-am lins buzele roz-pal, trezindu-l cu o muscatura usoara. Emanuel a deschis timid ochii sai mari, de un cafeniu parfumat cu licariri usor rosiatice si a zambit un pic temator ca nu cumva inca sa mai viseze, apoi si-a relaxat intreaga entitate in mainile mele, lasandu-ma sa ma joc cu partile lui cele mai sensibile si doritoare de placere.

Exact cand rasuflarea lui de clestar devenise frematanda si usor gafaita, telefonul incepu sa sune din nou, parca si mai turbat de data asta. Am injurat printre dinti, trimitandu-l pe cel ce ma deranja, inapoi la origini, si am raspuns enervat de-a binelea.

“ Da! Ce?… Ah, tu erai, Cecile…
Poftim??? Ce a facut???….

Da’ tu de unde ai aflat? Oh… Deci l-a sunat Sylvette sa I se laude cu mica grozavie… Ce dragut! Da Cecile, ai facut foarte bine… Sper ca mie nu imi asculti convorbirile, nu?” si am inceput sa rad, un pic prea perves si ironic, ceea ce, am banuit ca a facut-o pe secretara sa se inroseasca ca o scolarita neascultatoare.

“ Vreau sa te mai rog ceva… Da. Stii camera aia de supraveghere pe care am instalat-o ieri? Te rog frumos sa chemi pe cineva sa o scoata de acolo… Si bag-o tu in seif.
Ok! Mersi…”

Apoi mi-am reintors atentia catre tanarul care imi sorbea cu ochii lui de caprioara virgina, fiecare gest si fiecare cuvant. M-a amuzat teribil fetisoara lui de catelus nevinovat si am inceput sa rad usor, jubiland de fericire la gandul ca Sylvette,o curvulitza de ocazie, a indraznit sa ma provoace. L-am mai sarutat o data, fugar, lipindu-mi buzele subtiri de gura lui fierbinte, apoi m-am ridicat dintr-o singura miscare si am inceput sa-mi caut ceva haine in dulap.

“ Hai, hai somnorici… azi avem un date” si I-am facut cu ochiul semnificativ,privind cu satisfactie cum acesta s-a imbujorat, precum o fecioara in noaptea nuntii.

Mi-am tras o pereche de blugi negri,mulati pe picior si un tricou visiniu, un pic lalai ( nici nu stiam ca am asa ceva in garderoba), o pereche de conversi de pe vremea cand eram in facultate si o jacheta de tip Napoleon, neagra. Am stat cateva secunde sa ma admir in oglinda, zambind la gandul cum va decurge intalnirea, apoi m-am hotarat ca trebuie sa mai fac ceva modificari stilului meu obisnuit.

Mi-am facut ochii cu un creion dermatograf, uitat de cine stie ce tipa cu care m-am culcat candva, tragand dare subtiri deasupra si dedesubtul pleoapelor, alungind si mai mult migdalarea lor curbata. Mi-am prins parul intr-o coada, lucu pe care nu il mai facusem din ziua ACEEA, lasand cateva suvite rebele sa imi mangaie chipul, ce, dintr-o data, parca intinerise cu vreo 10 ani.

Era oare creionul…sau…poate… provocarea?… Nu stiam si, sincer, nici nu aveam de gand sa aflu, asa ca l-am zorit din nou pe Emanuel, ce ramasese cu gura cascata si ochii mariti, holbandu-se la felul in care aratam- trebuie sa recunosc ca nici eu nu prea ma regaseam in oglinda-, si am iesit rapid din apartament, cu el dupa mine, ca un catelus docil ce era.

Intr-un sfarsit am ajuns la restaurantul de fite, pe care tatal meu il alesese, ca doar vroia ce-I mai bun pentru draguta de Sylvette. L-am prins pe Emanuel de brat si I-am soptit fugar, dar amenintator la ureche :

“ Lasa-ma pe mine sa ma ocup de tot. Tu doar zambeste si da din cap, ai inteles?”
Si dupa ce am primit aprobarea asteptata, mi-am pus masca special cusuta pentru acest joc infantil si am urcat pe scena.

“LET THE SHOW BEGIN” o voce mi-a urlat in cap, iar buzele mi s-au destins in cel mai dulce zambet pe care l-am oferit vreodata. Nici macar nu era unul de curtoazie… era mult mai mult…

I-am zarit de la distanta, vorbind tare si razand galagios, la o masa in spatele localului, printre aburi de fum gri si vapori de alcool de calitate. Le-am facut scurt cu mana, fetele holbandu-se inmarmurite la cum aratam, iar tata prefacandu-se automat interesat de culoarea vinului rosu pe care tocmai il comandase.

Pe masura ce ma strecuram agil printre mese, tragandu-l usor pe Emanuel dupa mine, toate privirile se intorceau spre mine, indignate dar si atrase de fiinta mea rebela. M-am abtinut sa nu pufnesc in ras sau sa nu le arunc vreo ironie, asa, cu efect, cum obisnuiam de obicei, si am ajuns cu bine la mareatza mea destinatie.

Tata isi sorbea acum vinul cu inghitituri mici, privind un punct fix, inexistent, pe tavanul alb, si tinand in mana sa stanga, mana Sylvettei, ce ma privea curioasa, un pic amuzata. Nu era deloc cum mi-o imaginasem initial…

Parul ei lung si des, de un saten inchis, era prins intr-un coc sofisticat, la spate, iar pe nasu-I micut se odihneau o pereche de ochelari cu rama groasa, dreptunghiulara. Purta un costum traditional, mult prea gri si monoton, ce ii ascundea fragilitatea aproape anorexica. Ochii ii straluceau sclipind pueril intr-un parfum de castane coapte, tradand cat era de incantata si emotionata de mica ei isprava.

In stanga ei se afla Fiona, imbracata, de data asta, intr-o bluza mov-aprins, cu maneca lunga, insa cu un decolteu in cascade de falduri unduitoare, ce ii lasa la vedere sutienul negru,mult prea mic pentru voluptatea pieptului sau. Avea parul prins intr-o coada pe o parte, ce se desira, insa, in aceleasi bucle parca din aur forjat, care, de data asta, nu ii mai acopereau sanii semi-goi. Ochii mari, de azur fals ii erau impodobiti cu un fard mov-sidefat, iar buzele aveau culoarea fragilor storcite intre degete. Pe chip avea intiparit un ranjet satisfacut si sadic, iar pupilele ii vibrau a emotie.
Mi-am pastrat zambetul inocent, nestiutor si angelic si m-am indreptat catre Fiona, sarutand-o usor pe obraz:
“ Ce bine arati azi, draga!” si I-am facut cu ochiul, chicotind incet-( de fapt ma inecasem din nou cu izul insuportabil al parfumului pe care il folosea-)

Ea ramase intr-un soc total, pe care m-am prefacut ca nu l-am observat, trecand rapid la Sylvette, pe ai carei obraji I-am sarutat, de asemenea, delicat :
“Oh! Am auzit atatea despre tine”

Sylvette schimba o privire nedumerita cu Fiona, care ridica, la randul ei din umeri.

l-am salutat si pe tata, dar evident, tot ce am primt a fost un mormait animalic.

“El este prietnul meu,…Emi” si l-am impins in fata, etalandu-l ca pe un obiect scos la licitatie… “ Nu-i asa ca e bun?” si o privire perversa si plina de ganduri neortodoxe lua imediat locul zambetului pueril afisat mai inainte.

Ambele fete incremenira, nevenindu-le sa creada ce vad si ce aud, apoi, intr-un final, Fiona isi facu curaj si ma intreba in soapta, parca preferand ca eu sa ii ghicesc gandurile, decat sa fie nevoita sa si le exprime de una singura:

“ Tu…tu…esti…?”

Eu am izbucnit intr-un ras exagerat, mult prea feminin si ironic, special pentru a accentua toata sarada asta si a castiga jocul cu personajul meu perfect.

“ Gay?… Hai nu fi timda…Spune-o!…da! Sunt gay… Nu v-a zis tata?” ( mi-am multumit in gand ca avusesem inspiratia, in liceu, pentru a-I atrage atentia tatei, pe langa alte tampenii, sa ii declar si faptul ca as fi fost gay, lucu pe care chiar l-a crezut, si pe care eu nu l’am infirmat niciodata, mai apoi)

Se intoarsera brusc amandoua catre el, asteptand un semn de confirmare, pe care il primira sub forma tacerii si a unei miscari cu capul, afirmativ.

“ Dar… dar… aseara…” de-abia articula Fiona…
“ Aseara ce?” ma prefecui uimit. “Am mancat niste lasagna impreuna…da shtiu. Au fost delicioase,desi fac pariu ca s-au pus direct pe coapse” si am oftat dramatic.

“ Nu!… Am facut-o… Ce-I cu sarada asta?”
“Ce sarada, draga mea? Aseara dupa ce ne-am intalnit si am terminat de discutat, eu m-am dus la Emi. Doar nu puteam sa il las sa ma astepte,nu?”

“ Ce? Mincinosule!!!!” si se intoarse catre Sylvette, care o privea acum cu neincredere, stiind antecedentele “actoricesti” ale prietenei sale :
“ Iti jur! Chiar am facut-o”

Eu am intervenit galant, cat se poate de calm.
“ Fiona, esti o fata frumoasa, stai linistita, daca nu ti-am raspuns avansurilor tale aseara, nu inseamna ca trebuie sa iti pierzi increderea. Sunt mii de barbati acolo care ar da orice sa te aiba. Doar ca eu nu sunt asa…Am crezut ca m-am facut destul de clar inca de ieri… Imi pare rau ca ai inteles altceva, dar acum nu trebuie sa exagerezi”

“ Dar! La dracu! Nu mint! Sylvette trebuie sa ma crezi! Avea…avea o camera de supraveghere… Voi face rost de inregistrarea aia… A crezut ca sunt tu…chiar a inghitit povestea aia…”

Eu m-am uitat uimt la ea, bucurandu-ma,insa, cand am vazut-o cum tremura de frica

“ Ce poveste,Fiona? Cum adica sa fi Sylvette? Stii bine ca te cunosc inca din facultate… Ai venit la mine ca sa-mi povestesti despre Sylvette si relatia ei cu tata…
Si in plus eu nu am nici o camera in birou…Tata..ai vazut tu ceva, vreodata?” ( el fu silit sa spuna adevarul, tot printr-o miscare a capului, de data asta de la stanga la dreapta… intr-adevar el nu vazuse cand am instalat camera)

Si pe masura ce Fiona devenea tot mai agitata, Sylvette tot mai neincrezatoare si furioasa pe “asa-zisa “ sa prietena, iar tata tot mai mic, disparand treptat, bucata cu bucata, sub masa, eu ma relaxasesm total, deja facandu-mi nespusa placerea sa ma joc cu ei exact asa cum vroiam.

Dintr-o data, Fiona izbucni, urland isteric si atintind toate privirile asupra ei:
“AM FOST A TA ASEARA! NU ESTI GAY! MINCINOSULE! SI NICI UNA DIN BAZACONIILE PE CARE LE-AI ZIS NU SUNT ADEVARATE!”

Buza superioara ii tremura de maine, iar chipul ii era schimonosit intr-o grimasa fulgeratoare, menita sa clocoteasca totul in jurul sau.

Fara sa stau pe ganduri, l-am sarutat rapid si violent, pe tanarul Emanuel, care asistare terifiat la intreaga scena bizara. Acesta isi destinse trupul in mainile mele, simtind din nou siguranta aparenta ca sunt numai al lui, si incepand sa tremure usor, cu fiecare miscare a limbii mele.

M-am ridicat apoi brusc de la masa, luandu-l si pe el cu mine si m-am indreptat catre iesire, spunand, vadit suparat, inainte sa parasesc localul:

“ Bravo, tata, asa ai ajuns… Sa umblii cu femei disperate care jignesc in stanga si in dreapta si inventeaza aiureli, doar pentru ca sunt refuzate sau se simt amenintate intr-un fel sau altul… Si eu care credeam ca e o curva… Vad ca e mai rau… O impostoare care nu are alte metode decat minciuna, teatrul si o amica, ce nu se pricepe nici macar la astea, sa isi apere tronul necapatat…”

Dupa toata povestea asta jenanta, petrecuta in restauantul favorit al tatei, si al carei zvon a ajuns mai pe la toti oamenii de afaceri cu care colabora, tata a decis ca pana la urma e cel mai bine sa se desparta de Sylvette, neafland nici pana acum care a fost adevarul, si sa o inlature definitiv din viata sa pe Fiona…

Asa patesc cei care au pretentia sa ma intreaca la propriul meu joc… Pierd inainte de a incepe…

…si Ian chiar isi ia tzeapa?…think twice!

Se pare ca Ian si-a cam luat plasa…

sau poate ca nu…

Read all about it here.(written by O.)

Ian is taking matters in his own hands…

“Ahm…domnule…A sosit o domnisoara care doreste sa va vada…”
“ Da, Cecile, pofteste-o inauntru… Tu poti sa pleci acasa. Ma ocup eu de restul…”

Si cu o miscare rapida am inchis micutul aparat, intrerupand legatura cu secretara, ce, banuiam, deja isi strangea lucrurile sa plece, de teama sa nu ma razgandesc si sa o tin din nou peste program, ca de obicei.

M-am ridicat de pe scaunul din piele, oftand mut si strangand tare pumnii pentru cateva secunde, lasandu-mi unghiile lacuite si un pic prea lungi pentru un barbat, sa mi se cufunde cu salbaticie in carnea moale. Apoi mi-am relaxat complet intregul trup, permitand gravitatiei sa-mi guste inocenta pierduta si lunii, ce de-abia isi facuse fastuoasa aparitie, sa-mi mangaie pleoapele obosite.

M-am miscat, mai mult din obisnuinta, catre barul din stanga biroului, pentru a-mi lua doza zilnica de drog lichid, pe care un doctor ar fi catalogat-o cu siguranta drept exagerat de mare, mai ales pentru un conducator auto. Am ranjit satisfacut la gandul ca mereu voi putea controla cantitatea de imoralitate si viciu ce imi pangareau din plin viata.

Am turnat mai mult whiskey decat de obicei si m-am intors catre fereastra imensa din spatele biroului. Pentru cateva secunde mi-am vazut reflexia in geamul gros…
Eram doar o stafie imbracata intr-un costum negru, care isi creiona imaginea cu greu printre umbrele de semi-intuneric din incapere, ce isi etalau si ele frumusetea in acelasi geam sinistru. Chipul, si asa destul de alb, avea o paloare neobisnuita, aproape argintiu-sidefata si extrem de translucida in caldura de gheatza a lunii, ce parca ridiculiza existenta inutila a ferestrei.

Ochii imi ardeau mocnit, ca doi taciuni fumeganzi, pe cale sa isi dezlantuie furia clocotinda. Pareau ca sunt doua perle negre gazduite de o scoica defuncta, scheletica, plina de riduri, cute si rani sparte cauzate post-mortem. Si totusi…licareau in bezna…

Parul imi lucea unduitor in jocul static de raze, precum pielea solzoasa si semi-umeda a unui mamba negru. Forma de cascada in unghiuri de 180 de grade pe care o aveau firele lungi de obicei, era acum taiata si indoita dureros, suvitele-mi parca efectuand o demonstratie sacadata de rebeliune, revolta si poate cateva acte dintr-o piesa prea dramatica.
Si totusi…era ceva ce imi oferea o senzualitate aparte, aveam un sex-appeal atat de non-conformist si diferit fata de tot ceea ce cunoscusera cei ce ma intalneau, pana atunci, incat eram considerat irezistibil chiar si de catre cei mai pretentiosi. Fiinta mea androgina insufla o nonsalanta si o aristocratie naturala, care, combinata cu detinerea artei manipularii, indiferenta si egoism din plin, erau reteta perfectiunii atat de mult ravnita de restul. Si profitam din plin de asta.

Am focalizat apoi imaginea unui oras aglomerat, cu strazi imense si magazine excesiv de scumpe, cu lumini si reclame facandu-si simtita prezenta in fiecare coltisor, cu locuitori mereu pe fuga,obsedati de serviciile aproape ilegal de bine-platite, ce detineau masini sofisticate si apartamente fabuloase… Aceasta era lumea in care traiam…lumea mea…

Usa se deschise cu o miscare inceata, trezindu-ma din visul ce mi se perinda bucata cu bucata prin fatza ochilor, facandu-ma sa tresar involuntar.

O tanara intra timid in birou, apropiindu-se cu pasi micutzi de locul in care stateam. Era mult mai scunda decat mine, imbracata intr-un maieu roz-bombon dintr-un material subtire si lucios, pe decolteul caruia zaceau ostentativ multe strasuri aurii, ce mi s-au parut de un foarte mare prost gust. In jos purta o pereche de jeansi albastri, cu talia joasa, stransi pe picior si balerini la fel de roz si impopotonati cu diferite modele sclipicioase, de parca ar fi fost o zana intr-un tutu prea mic, dintr-un basm de adormit copiii. O geanta mare, semi-sport, albastru-inchis ii atarna pe un umar lejer, de parca ar fi luat-o doar de forma, fara a-I fi cu adevarat de folos.
Desi era slabutza, decolteul ii era foarte generos, lucru pe care imbracamintea il scotea si mai mult in evidenta. Parul blond, ondulat intr-un mod aproape vulgar, ii cadea greu pe umerii goi, mai acoperindu-I din goliciunea pe care o expunea cu mandrie. Pe partea stanga avea o clama mare, in forma de fluture, din aceleasi strasuri roz.
Chipul ii era precum al unei papusi barbie de pe rafturile cu jucarii, ce astepta cu nerabdare sa fie cumparata de vreun copil razgaiat. Ochii mari, albastri, probabil lentile de contact, facuti cu acelasi roz ce deja incepea sa mi se para gretos, obrajii impurpurati, tenul perfect, acoperit cu pudra din belsug, nasul ingust si buzele subtiri… Totul… Mi se parea respingator si atat de nepotrivit in lumea reala… Atat de fals si dramatizat…

Mi-a intins o mana cu degete firave, pe care se odihneau multe inele de aur, cu pietre de diferite culori,marimi si modele. Unghiile lungi si ascutite erau facute cu aceeasi culoare insuportabila, de fata batrana, ca intreaga sa costumatie. Un iz de capsuni mult prea dulce si sufocant mi-a izbit simturile, facandu-ma sa tusesc, gest pe care l-am exagerat la maxim, cu o grimasa de dezgust pe chip.
Cu vocea tremuranda si nesigura, fata s-a recomandat politicos:
“ Buna…Sunt Sylvette… Sunt…”
Dar I-am taiat-o brusc, uitandu-ma cu sila la mana ce trepida incet, asteptand cu infrigurare sa o ating.
“ Stiu cine esti. Desi cred ca ti se potrivea mai bine Slutty Barbie…” si m-am intors cu spatele, admirand din nou imaginea orasului viu ce isi deschidea esenta virila in fata mea.

Fata inghetza pentru o secunda, ramanand cu mana suspendata in aer, de parca niste fire invizibile o sustineau gratios, holbandu-se la mine, nevenindu-I sa creada ce tocmai a auzit.

“ In fine… Tata nu mai poate veni azi, deci vom lua cina doar noi doi”
“ Oh… bine…” si isi lasa capul sa-I cada inert in piept, cu parul curgandu-i in cascade vibrante “ Unde vrei sa…?” continua inca tremurand tacit.
“ Aici…am comandat niste mancare italieneasca…”

Peste, insa, nici 30 de minute, mancarea zacea semi-rece pe birou, de-abia atinsa, si eu o dezbracam pe tanara intr-un ritm alert, tintuind-o de unul din peretii imensi ai incaperii. Apoi am trantit-o,un pic cam prea brutal, pe canapeaua din piele de langa birou si m-am urcat cu agilitate peste ea.

Am fixat-o cu privirea pentru o secunda… Era atat de frumoasa in cercurile lungi de intuneric si lumini ce se conturau in intreaga camera, impanzindu-I trupul gol cu o delicatete calda. Parul lung si unduitor I se risipea pe sani, intr-o semi-opulenta atat de opaca, incat devenea exagerat de translucida si nuda, in contrast cu pielea ei alba si fina. Avea ochii inchisi si capul dat usor pe spate, parca implorandu-ma sa o absorb toata in fiinta mea… Mi se daruia, precum ar fi facut-o un sclav in fata stapanului sau, fara a se opune, fara a schita cel mai mic gest de nesupunere… O mana ii atarna fara vlaga, atingand parchetul, tradand,insa, spasmele involuntare ale trupului tanar si fragil ce isi oferea entitatea mie. Picioarele ii erau larg deschise, lasandu-ma sa iau ceea ce avea ea mai de pret…

Si aproape ca nu vroiam sa fac asta… De ce? De ce mi-a cedat? Putea spune nu… Nu puteam sa…

I’am prins ambele maini deasupra capului si am intrat in ea rapid si adanc, facand-o sa scoata un mic geamat de durere. Am inchis ochii si am continuat cu un ritm dur si alert, singurul ce imi putea provoca placere. Ii simteam trupul tremurand sub mine si puteam sa vad cum isi musca buzele si se chinuia sa nu lase micii stropi sarati sa ii pangareasca chipul de inger decazut, devorat de un diavol pervers…

Ideea ma excita si mai mult, asa ca am marit la maxim tempo-ul, penetrand-o cat de adanc posibil, pentru a simti…placerea…pentru a ajunge mai repede la orgasm… pentru a-mi atinge scopul egoist…

Mi-am dat drumul in ea rapid si m-am ridicat usor, evitandu-I privirea ce ar fi tradat o inocenta furata… Am ramas goi amandoi pentru putin timp, ea inca trepidant in valuri concentrice pe canapea, vlaguita si transpirata, gafaind incet, iar eu cu spatele la ea,cu paharul plin de whiskey intr-o mana si cu tigara fumegand in cealalta, privind din nou gura nesecata si fierbine a orasului intr-o alta noapte de vara clocotinda…

“De ce stai cu el?” a spart tacerea cu o raguseala obosita.
“ Pai…il iubesc…” a raspuns ea repede, tresarind la auzul intrebarii…

M-am intors, fixandu-I privirea cu ochii mei morti si reci, ce dadeau dovada de indiferenta si superficialitatea obisnuita, insa ce sclipeau acum a rautate umeda si glaciara.

“ Si daca il iubesti de ce m-ai lasat sa ti-o trag? Decat sa alergi dupa banii lui, pe care oricum vad ca ii cheltuiesti pe haine de prost gust, de ce nu iti gasesti tu pe cineva de varsta si de teapa ta?”

Nu mi-a raspuns… S-a ridicat doar in fund, sprijinindu-si chipul in maini si incepand sa suspine usor…

Cu o miscare scarbita I-am aruncat hainele si I-am spus rece:
“ Sper ca iti dai seama ca nu ai sa mai calci nici in biroul asta, nici in cel al tatalui meu niciodata, pentru ca, evident, o sa afle de mica noastra… “distractie””

Si cu o mana I-am indicat camera de supraveghere din coltul de sus al incaperii, ce inregistrase totul…

“ Ah da! Si apropo..a fost doar un pariu… Vroiam sa vad cat de curva esti… El zicea ca nu esti… Se pare ca am castigat…
Acum te rog sa ma lasi… E tarziu si mai am de lucru… Sper sa ai o viata placuta,in continuare… Si inchide si usa cand pleci”

Fata a izbucnit in plans si a inceput sa se imbrace repede, cu miscari usor stangace, in timp ce eu ma reintorsesem sa admir portretul static al orasului fara sentimente…

“ Oh… si nu-ti sta bine in roz… Parca ai fi o diva imbatranita prematur”.

Usa se tranti in urma ei si atunci am stiut ca se terminase totul…
Irene…

« Previous entries