another stupid little emo kiddo…

(la asta m-am inspirat dintr-un..parca era film…sau videoclip..nu mai shtiu sigur…dar imi e la fel de teama de aceasta situatie pe cat imi e de teama sa fiu inchisa intr-un spital de nebuni…)
…cand politia in sfarsit catadicsise sa ajunga la fata locului, scena morbida era imbracata incet de aripile negurei vesnice…

Trupul alb al fetei zacea gol,in ceea ce fusese o balta de sange, pe care, pamantul mort, avid de viatza, o supsese cu o sete furibunda…Acum mai era doar un cerc rosu-putrezit ce incolacea gatul si umerii fetei ca o anaconda savurandu-si prada strivita…

Mainile ii erau azvarlite pe langa corp intr-un spasm epileptic, iar picioarele erau despartite larg, lasand la iveala o mica balta scurgatoare de sange amestecat cu sperma… Siroaiele ii brazdau carnea pulpelor pana jos, la genunchii incovoiati de o durere post-mortem…

Zgarieturi barbare impodobeau fiintza ei firava, agonizandu-I shi mai mult moartea…Vanatai se zareau mancandu-I din obraji, din abdomen, din fese…

Manusi albe de latex au inceput sa ii atinga trupul: unele examinandu-I unghiile rupte si insangerate; altele taietura lunga de la gat, murdara de noroi negru, coagulata si lichefiata, inecata in propria-I viata; moarta inainte de a se naste, impanzita de vene sfartecate, adanca in abisul de foc al unui esofag macelarit…

Antrebratele purtau semne ale unei aparari slabe…O ultima sfortare din partea ei, ce I-a adus si mai multa suferinta: incheieturi vinetii, bucati de carne rupte de pe oase, sange fierbine scurgandu-se mucegait pe pamant…

…un tzipat, apoi murmure…miscari bruste…atingeri rapide, fuginde, dureroase…INTUNERIC…TACERE…o sirena ce urla cu o voce ragusita, undeva, departe…leganari taraganate, sistematice…

…lumina…LUMINA…lumina…

O convorbire scurta dintre 2 persoane in alb…Oare erau ingeri?…Nu…Ingerii nu miros a dezinfectant…Ingerii nu fumeaza…

Un dus rece care I-a secat si viata pe care o mai avea…Aburi calzi ii iesau printre buzele ciopartite, dar oamanii in alb nu au observat…Fumau…Au crezut ca e de la fum…

Trupul ii tremura incet, muschii nu vroiau sa renunte. Se incordasera puternic, mai puteric chiar decat atunci cand “murise”, dar cei care trebuiau sa observe asta nu au dat doi bani pe semnele vietii ce tzipa tare, dar mut…
Au carat trupul fetei pe o targa pana la ceea ce parea a fi un dulap mic de fier… “ oh…nu!!!…nu!!!!…va rog!!!…sunt vie!!!…” ar fi vrut sa urle, pana cand ar fi amutit, sa planga pana cand ar fi secat, sa se impotriveasca pana cand ar fi paralizat. Dar deja era muta,secata, paralizata…Era MOARTA…dar nu….nu era….NUUUUUU…

Cele 2 persoane in alb ii aruncara o privire…Erau 2 barbati…2 doctori… “ Pacat de ea. Era atat de tanara si de frumoasa…” sopteste primul cu o urma de regret in glas…. “ Ce ma? Te oftici ca nu ai fost tu ala care I-a tras-o pentru ultima data?” si rasete ascutite, reci si rele ii ranira urechile si sufletul fetei…

Si dispareau..dispareau in ceata…Trupul ii era introdus in acel mare cub de gheata, in gura mortii..O lacrima ii curse incet pe obraz…

Era atat de frig…atat de frig…O durea atat de rau si ar fi vrut sa inchida ochii si sa moara, dar ceva din interiorul ei nu o lasa sa moara. O tzinea vie si constienta; si aproape simtea mirosul propriei putrefactii, al propriului cancer…propria decadere…

Si era paralizata. Fiinta ei vroia sa traiasca si totusi vroia sa moara; muschii doar tremurau incet intr-o coma de hibernare; inima isi rarea bataile din ce in ce mai mult; respiratia ii inceta…pieptul muri…

Dintr-o data un zgomot. O cheie stapunse cu o sfortare lacatul ce o tzinea inchisa acolo…

lumina…LUMINA…lumina…

Ochii ii erau larg deschisi, zgaitzi pe tavan, gura inclestata; trupul mort…Singura urma a unei licariri de viata era lacrima inghetzata pe obraz…

Inca cineva in alb. Oare de data asta chiar era un inger?… Alte atingeri ale unor manusi slinoase de latex…Docorul ii privea trupul gol, curat, alb; isi trecu o mana peste sanii ei rotunzi, tineri, apoi cobori mai jos, catre abdomenul usor vinetiu…

In timpul asta picaturi mari de sange incepura sa curga cascadian din incheieturile taiate ale fetei. Imbacseau cearsaful alb pe care era intinsa; intinau aerul de dezinfectant cu putreziciunea lor moarta…

Dar doctorul nu observa; ii desparti brutal picioarele inerte, iar fata simti mangaierile manusii albe in interiorul ei…Ar fi vrut sa tzipe, sa se impotriveasca, sa se apere de atingerile lui vulgare, de violul la care era supusa din nou…

Un zambet scarbos I se intipari doctorului pe chip pe masura ce se juca cu trupul virgin de cat de gol era, al fetei. Ei ii venea sa vomite, dar era atat de neputinciasa; nici macar propriul corp nu ii mai asculta comenzile…

Sangele siroia acum puternic din trupul fetei; rauri patau podeaua…Gatul ii era inzilizit din nou de aceasta otrava cu care se imbata fiinta fetei, acel drog fara de care organismul intra in sevraj nevrotic si moare…

Dar doctorul era prea excitat ca sa ii mai pese de asta…Se intoarse cu spatele exact inainte ca sangele sa se scurga slinos si vascos pe trupul fetei…

El isi puse niste ochelari de protectie si lua in mana un fel de burghiu mic, cu un capat de metal ascutit si sfredelitor…

Il baga in priza shi ii dadu drumul…Era gata sa inceapa autopsia, sa ii macine tzeasta fetei cu obiectul acela desprins din filmele de groaza…dar ea era vie…VIE…

si simtea tot…

Lacrimi ii coborau in viteza pe obraji; se inecase aproape de cat de multe erau, dar ochelarii il impiedicau pe doctor sa vada mai mult decat o forma vaga a fiintei ei, asea ca el isi continua apropierea sadica si letala…

“ Nuuu!!!…Nu te rog!!!..Nu!!..Te implor!!!…M-ai omori pt a treia oara…pentru ultima oara….te rog!!!…Da-tzi ochelarii jos si o sa vezi…Nuuu!!!…”

Dar doar un simplu raget ii parasi gatul sfartecat, un muget de animal pe moarte, o soapta schizofrenica in nemernicia ei naiva…pe care doctorul nu o auzi din cauza burghiului pe care il intrepta cu viteza spre capul fetei…

Ea se concentra sa se miste, sa se scoale de pe targa, dar singurul lucru pe care il reusi a fost sa isi miste un milimetru degetul cel mic… “NUUU”

burghiul era atat de aproape…15 cm…10cm…5cm….1cm…

TACERE!!!!…burghiul amutzi in joaca lui vulgara…

Cu o ultima sfortare, fata ii prinse mana doctorului exact inainte ca sulita sa ii atinga craniul…

( a pornit de la un vis pe care l-am avut de curand si cu ajutorul caruia mi-am dat seama de singurul lucru fatza de care am fobie : spitalul de nebuni…

nu am fost niciodata in vreunul, dar ma ingrozeste ideea de a nu fi nebuna si totusi tratata de cei din jur asa..sedata,imobilizata,neinteleasa, un biet cobai stiintific intr-o lume alba…o persoana vie intr-o lume de hartie…)

“ Nu! Nu! Lasati-ma ! Nu sunt nebuna! Dati-mi drumul! Nuuuuuuu!” si le imping cu forta pe asistentele care ma tin de ambele brate.

Una dintre ele cade pe podeaua rece. Se loveste la cap. Sange sange sange. Albul curat al uniformei ii e acum patat cu vulgaritate, o vulgaritate obscena aproape; e murdar de propria-I vina, de propriul interior…

Pe cea de-a doua vrajitoare o izbesc de un perete…alb..tot alb.De ce alb? Pentru ca e alb… Tipa dupa ajutor. Din gura-I profana ii ies serpi lungi si slinosi, gata de atac. Au venin in coltii aia ai geamatului obsesiv, al urletului compulsiv, ai violentei nevrotice.

“ TACI!!!! TACI!!! NU MAI SUPORT!!! TACI!!!” Pun mana pe ceva. Trebuie sa ma apar de serpi, nu? Vin repede, gata sa ma omoare…da da..Vor sa imi devoreze gatul, sa isi gaseasca adapost pentru veninul lor letal. NU! Asa ceva nu se poate! Iau un scaun de metal si dau, dau, dau…

Pret de cateva secunde tipete infundate, soapte strigate si sunete mute, apoi liniste. Gata! Serpii au murit! Le pot vedea creierii imprastiati pe jos intr-o mare de sange verzui-gelatinos… NU! Nu e verde…e rosu… De ce e rosu? Nu trebuia sa fie rosu..nu nu! Parca e mov. Albul a devenit rosu. O boneta plina de sange zace intr-o dizgratie putrezinda la picioarele mele…

Imi vine sa vomit. Un sirag neincetat de picaturi sarate imi incarca fruntea, imi imbacsesc fiinta. Ma simt murdara si inzilizita precum o carpa plina de sapun…Ah..sapun…Dar nu e sapun…E…E…

ARHHHH… E SANGE….PE MINE!!! E SANGE!!

“Nu se poate…nu sunt nebuna..nu sunt! Nu nu nu!”

Deodata doi barbati puternici, imbracati tot in alb ma imobilizeaza. Stransoarea lor ma doare, aproape ca mi-au oprit circulatia sangelui din vene. Vor sa ma omoare! Sunt sigura! Imi infig dintii in bratul unuia dintre asasini. Simt gust sarat…sangeeeeeee…Apoi un tipat! Stransoarea dispare, se evapora precum un nor in bataia vantului! Inca mai am in mana scaunul. E rece. Acum e patat de rosii. Par a fi rosii. Mai vreau rosii. Imi plac. Sunt dietetice. Cum sa fac oare rost de rosii? Ah da!

Si incep sa il lovesc pe cel de-al doilea barbat cu scaunul pana la epuizare. El cade. Incearca sa se apere cu mainile, dar degeaba. Ii crap tzeasta! Sangele ma imbraca intr-o imbratisare calda, de nebun. Ma improsca din toate directiile. Imi place. Imi aduce aminte de patul meu cald, de plapuma pufoasa, de anii copilariei… Da… Ce frumos e…

Albul ma sperie, imi place mai mult rosu. Acum petele seamana cu flori de mac…mac… mac…Ah opium…Oare este rosu?
“ Nu vaco!” se rasteste la mine una din vocile ce imi controleaza creierul. “ E alb!!”

Ah nu iar alb!!! Nu nu nu alb!!!! Incep sa urlu pana simt ca ma dor plamanii. Cred k am hemoragie interna. Imi da sangele pe gura. Avalanse calde imi seaca trupul de lichidul viu. Ma doare? Da. Ba nu. Mi-e frica acum. Se aud voci.

Vin dupa mine. “ Nu! Plecati! Lasati-ma in pace”
Incep sa fug. Oamenii in alb vin dupa mine. Au seringi in maini. In disperarea mea epileptica dau peste tot ce vad in cale. Trupurile lor imi sunt acum un simplu covor pe care imi exersez marea intrare in scena. Sunt doar un pion. Ma aplec frumos in fata spectatorilor. E doar un joc. Doar un joc…

Alerg. E frig. Coridorul ma copleseste cu lungimea lui infinita, ma preseaza cu latimea, ma loveste cu inaltimea. O usa. In sfarsit o usa. LIBERTATE!

Dar nu! E incuiata! Ah la dracu! Or sa ma prinda. Ma intorc catre ei. Ochii imi vuiesc de puroi galben sangeriu, prin colturile gurii o spuma salivoasa imi paraseste gura. Vomit. Imi e rau. Cerul gurii imi e incarcat de o mocirla putrezita. Imi e scarba de mine, de ei, de tot! Una dintre vrajitoare se apropie de mine cu o seringa, alta ma tine.

“Aaaaauuuuu!!” Acul imi penetreaza incet pielea. Simt cum se scurge in mine lichidul ala auriu, e otrava curata…Si as putea sa ma las in mana lor! Dar nu! Or sa ma inchida intr-o casa de nebuni! Am fobie de casele de nebuni, mi-e frica!!! Nu o sa le las! Cu o miscare subita, de schizofrenie acuta, mucegaita in propria ei natura, o lovesc pe prima asistenta cu un picior in burta, imi smulg acul din vena ( ahhh..ma doare! Mi-am ferfenitat vena! Ce mai conteaza? ) si I-l infig celeilalte proaste in gat. Apas tare. Ii ies ochii din orbite, incearca sa tipe, dar cade imediat!

Chestia incepe sa isi faca efectul. Ametesc. Totul devine cenusiu, un blur total. Ceata. Picioarle ma lasa, capul imi vuieste in agonia lui de sevraj al normalitatii, toti muschii ma dor intr-o avalansa plina de viermi morti,semi-putrefiati. Dar nu ma las, vor sa ma omoare, fug fug fug…
Ma simt grea, moarta. Imi dau halatul patat de sange jos. Raman goala. Alerg alerg alerg. Iar vin dupa mine. Acum o apa neagra vrea sa ma sufoce, ma ineaca, imi intra prin pori, prin gura, prin nari. Miroase a mortaciune. Are scheleti in ea. Dar nu sunt albi! Sunt cu bucati de carne insangerata pe ei, cu gandaci iesindu-le din toate orificiile moarte, viermi, voma…PUTREFACTIA tipa de prin toate ungherele coridorului apos. Ma prinde de gat cu o sfoara. “Ahhhhh!” ma omoara.

Simt viata cum mi se scurge prin gatul impotent. Nu pot sa mai urlu. Sa mai respir. Venele se astupa cu pacate, cu vicii, inima se opreste din bataile ei argintii, ochii imi joaca in cap. “AERRRRRR…..AERRRR”. Grohaituri jalnice imi parasesc trupul mancat de iluzii, gatul ros de amintiri, creierul cancerat de vise, fiintza macelarita de nebunie…

“ NU SUNT NEBUNAAAAA! NU!”
Si o noua avalansa de furie ma incarca cu forta letala. Imi infig unghiile in atacator. Un urlet de fiara se imparstie ca un gaz prin tot coridorul. Lasa urme de moarte in urma. Imi privesc mainile. Au ucis din nou. Inca o asistenta zace fara viata, cu ochii scosi, cu fata mutilata, cu gatul sfartecat de ghearele mele de smoala fierbinte.

Ma ridic. Acum totul parca se clarifica in capul meu. Las in urma cancerul, alung ceata, inving nebunia. Trebuie sa ies. Zaresc inca o usa, intr-o departare infinita, apropiata,imediata. Intr-un orizont siclam, imbracat in vapai albastre de gheatza, de valuri rosii de foc, stele verzi… Imi plac stelele . Stralucesc frumos in noapte. Imi aduc aminte ce imi soptea mama, seara, inainte sa adorm… Imi zicea ca una dintre acele stele e a mea shi imi poate indeplini dorintele…

Vreau sa ies!!!!!!

Ma azvarl in usa cu toata puterea trupului meu. Ma zgarii pe intreg corpul in aschiile neslefuite ale usii de lemn. Se deschide!!!! Afara e cald. Soarele imi imbraca trupul gol,insangerat. Cad in genunchi in fatza portii spitalului, orbita de atata lumina. Pietrisul imi raneste genunchii. Ma ridic. Vocile se aud din nou grohaind cu nerusinare in spatele meu, gata sa ma atace. Fug fug fug…

Iarasi fug. Trupul imi tremura de la atata durere. Nu va mai rezista mult. Te rog, inca un pic, un pic… Nu mai vad pe unde alerg, nu mai disting nimic. Totul e negru acum. Ma impiedic de ceva si cad. Dar nu ma doare…nu…Oare de ce?

Nu mai pot sa deschid ochii, sa ma mai impotrivesc. Vocile se disting din ce in ce mai clar. Ma cauta. Cineva ma apuca de mana, ma trage undeva si imi pune mana la gura : “SHHHHHH! Stai cuminte… o sa te ajut!”

Apoi tacere!…

“ Nu sunt nebuna! Nu sunt nebuna!” imi tot repet, mai mult sa ma conving pe mine insumi…

Intr-un final deschid ochii. Ma trezesc pe un pat, intr-o camera ruginita, fara prea mult mobilier. E frig. Sunt goala. Tremur intr-o soapta moarta. Transpiratii reci imi subjuga trupul, fiori de gheatza ma ard peste tot, muschii se sfarteca intre ei…

Un barbat zace gol langa mine. Ma dau repede jos din pat si ma reped la usa. E incuiata! Nu!!! Nu din nou!!

El se scoala brusc si imi prinde mainile, punandu-ma jos pe podea.
Isi fixeaza un genunchi intre picioarele mele pentru a fi sigur ca nu mai am cum sa scap. Duhneste a alcool si a tigari de proasta calitate. O grimasa de scarba mi se intipareste pe fatza. Iar imi este rau.

Fluturi negri imi zboara prin cap, aia mov s-au pierdut pe drum, iar aia rosii si-au uitat cutia cu vopsea acasa. Aia galbeni nu m-au placut niciodata. Nu shtiu de ce. Eu mereu le-am dat unt si ceai cu paine pentru micul dejun. Aia verzi au emigrat in Africa. Acolo e cald. Le place caldura. Mai erau si unii albi, dar au imbatranit prea curand. Moartea le-a inghetzat inimoarele de zapada… Oricum nu imi placea albul…

Aud niste cuvinte, vagi, venind dintr-o ceatza neagra : “ Eu te-am scapat de doctori, acum e randul tau sa ma scapi de singuratate. Daca nu imi vei face pe plac, te dau pe mana lor si cine shtie ce o sa-tzi faca. Poate chiar sa te omoare” si un ranjet tampit, de bruta ii acapareaza fata. El stie ca eu sunt nebuna, stie ca sunt paranoica, schiziofrenica, epileptica, obsesiv-compulsiva, stie ca aud voci, ca vad chestii… Si stie exact cum sa ma manipuleze… Ma ameninta cu lucrurile de care imi e cel mai groaza…

Ma supun.

In timp ce imi tine trupul bine cu mainile lui dure, in timp ce intra si iese din mine cu o brutalitate dureroasa, in timp ce geme satisfacut… eu doar la atat ma pot gandi:

“Nu sunt nebuna…nu sunt nebuna…nu sunt…nebuna…”

(parca simt ca m-am cenzurat un pic la aceasta poveste…nu shtiu exact unde, nu shtiu in ce sens, dar sincer…nu am simtit acea usurare specifica trnaspunerii sentimentelor in arta…

shi va intrebati, probabil de ce m-am cenzurat….pentru ca mi-a fost teama…da …mi-a fost teama sa incerc un stil nou, sa ma departez de ceea ce scriam pana acum…sa ma aventurez spre ceva mai matur…mi-a fost frica sa nu transform arta shi frumosul in ceva murdar, porno, sa nu arunc sentimentele la gunoi, sa nu imi bat joc de cuvinte…

nu shtiu exact ce am reusit…cred ca mai nimic….dar va las pe voi sa judecati….)

…era incatusata de un calorifer vechi,prafuit … isi gasise adapost in unul dintre colturile camerei…zacea goala,in fund, cu genunchii la piept, cu sanii presati usor de acestia, cu capul in piept, cu parul acoperindu-I chipul…

tremura usor…ii venea sa vomite din cauza mirosului de transpiratie,fum de tzigara,alcool shi sperma ce duhnea din toate ungherele camerei cu o nesimtire crasa…insa incerca sa se abtina pt ca shtia ca va fi pedepsita daca ar lasa greata sa o controleze…

“gandeste-te la ceva frumos…ceva frumos…ceva frumos…” dar incercarea era zadarnica…nu existase nimic frumos in viatza ei…mama ii murise la nastere, tatal-alcoolic notoriu- o batea shi o umilea mereu, invinuind-o de moartea sotiei lui, fratele mai mare o lovise shi o violase de nenumarate ori, dupa cum ii fusese pofta…

acum asta…aproape ca si-ar fi dorit sa se intoarca la “taica-su ala beat” shi la “fra-su ala nimfoman”…cel putin ei erau familia ei…

lacrimi mari ii patau chipul alb…I se scurgeau cu sila din ochii cadaverici- mari abisuri negre,moarte,gotice…

dintr-o data se simti trasa de par…gemu usor, dar fara a se impotrivi…isi ridica intrebator capul…nu auzise cand el se ridicase din fotoliul ce trona in mijlocul camerei…

“ hai fato…la ce te gandesti? termina cu chestiile astea shi fa-ma sa ma simt bine”
“nu mai..pot….te rog…azi nu ma simt bine…te rog…” ingana ea printre lacrimi

el marai ca un salbatic ce isi vrea prada… “taci fah…eu spun..tu te supui,clar?”…shi un ranjet de nebun I se intipari pe chip..o apuca cu ambele maini de par..pentru a o ridica in genunchi…ea nu avu ce sa faca….decat sa fie cuminte…

el isi desfacu pantalonii in graba, isi dadu jos chilotii la fel de repede…shi o brusca pe fata, pentru a-I arata cine era seful…ea nu mai comenta nimic..shtia ce avea de facut…

incepu cu miscari usoare de limba…apoi din ce in ce mai rapide…sus jos…de jur imprejur..dar el nu avea rabdare pt jocuri d-astea prostesti…I-l indesa tot in gura, aproape sufocand-o shi ii porunci pe un ton amenintator “ mai repede…shi ai grija…daca nu ma satisfaci e ultima oara cand mai faci vreun blow job, ai inteles?”

ea shtia ca nebunul vorbea cat se poate de serios…asea ca dadu ce avea ea mai bun …el tremura din ce in ce mai tare…gematul lui aproape se transforma intr-un urlet epileptic de schizofrenie…mainile ii erau inclestate adanc in parul ei lung de smoala…ea isi lipi sanii excitati de pulpele lui…shtia ca supunerea il facea pe el sa se simta bine,puternic…

fiecare muschi I se incordase aproape dureros in trup…respiratia ii era gafainda..intrerupta..cu pauze mari…fiori ii disperau fiintza, il loveau de sus pana jos intr-o placere continua de foc..ardea…exploda…inghetza…

ea il urca pe culmile extazului paradisiac

el ejacula la ea in gura…shi cu un glas usor tremurat…gatuit de placere… “inghite…vreau sa inghiti..”
ea sa uita la el cu niste ochi mari, de copil inocet…shi aproba cu o miscare usoara a capului…se stramba un pic din cauza gustului sarat-amar ce I se scurse pe esofag…

el ranji din nou…shi o tzintui cu o privire glaciara, de fiara, de superioritate evidenta data de puterea fizica…

ea se sprijini usor de perete cu spatele….era atat de rece…un frison de durere inghetzata o strapunse adanc pana in inima…isi lasa capul sa-i cada fara vlaga in piept..parul sa ii acopere din nou obrajii…parca I-ar fi acoperit toata fiintza..era singura ei pavaza in fatza brutei de langa ea…

isi infipse unghiile in podeaua rece, de lemn aproape putrezit, isi musca buzele tare..pana la sange…shi isi desparti larg picioarele…se invatzase sa fie ascultatoare…

isi aducea shi acum aminte ce patise prima data cand se zbatuse, il lovise intre picioare cu putere shi incercase sa descuie usa pt a scapa de cel care o tzinea cu fortza in apartamentul vechi de undeva, de la marginea bucurestiului…el “ii futuse” o gramada de pumni shi palme intr-o avlansa de furie necontrolata, obsesiv-compulsiva..paranoica…( ahh…exact cum primea shi de la taica-su), apoi “I-o trasese” violent, rapid, tare….dureros (exact ce ii oferea shi fra-su mai mare)…pana cand sangerase de-a binelea…

apoi se gandi o clipa…acasa nu era cu nimic mai bine decat aici…din contra…aici purtase marcile durerii shi nesupunerii doar cateva saptamani..acasa le purtase toata viata…

apoi in cap ii veni o alta scena…rapida ca un flash-light…mai mult o imagine decat o amintire…acest tanar..fatza de care ea nutrea atata ura…se intorsese o data beat de la o iesire in oras…o trezise usor cu un sarut sublim shi dulce pe buze…mult timp a crezut ca a fost doar un vis…acum insa shi-a dat seama ca lucrurile chiar asa se intamplasera…fusese atat de bland shi de tandru…atat de cald…de bun cu ea…mainile lui albe shi fine,in loc sa ii provoace vanatai canceroase, o mangaiasera, o excitasera…se plimbasera atat de gentil pe intreg trupul ei gol…o atinsesera in cele mai intime zone ale fetei, ea tremurand shi de placere, dar shi de teama ca in orice moment ar putea redeveni bruta pe care o shtia prea bine…..dar nu…in acea noapte fusese diferit…se urcase peste ea cu grija sa nu o doara…shi incepuse sa o penetreze adanc dar gentil, incet…cum nu mai fusese niciodata atinsa…cum nu mai fusese niciodata tratata…a fost singura data cand a simtit gustul dulce al orgasmului…

in sfarsit acum si-a dat seama…el CHIAR putea sa o iubeasca daca ar fi vrut…putea…sa aiba grija de ea…sa fie tandru…shi ea ar fi trebuit doar sa ii fie supusa si sa il satisfaca din toate punctele de vedere…un pret atat de mic…

lacrimi mari ii alunecau acum din nou pe fatza, dar de data asta nu mai erau de teama,durere,frustrare…acum era ceva diferit…pentru prima data in viatza ei…prima data…

isi ridica privirea…el tocmai isi punea prezervativul…
“ dezleaga-ma..te rog..” spuse ea aproape mut…intr-o soapta rugatoare
el se uita nedumerit la ea… “ bai fato, daca incerci ceva…”
“nu…promit…o sa fiu cuminte…o sa vezi” spunse ea cu acelasi glas stins, de miere topita, curgand pe podea…

el ii deschise catusa ce o imobiliza pe fata de calorifer
ea se ridica incet in picioare, sprijinindu-se de trupul lui…

el o ajuta neincrezator…nu shtia ce vroia ea sa faca …
tanara intinse o mana tremuranda catre chipul lui incarcat de suvite unduitoare,negre…era transpirat…parul ii era ud…picaturi siroitoare curgeau intr-o repeziciune inceata pe langa tamplele, gatul lui…isi continuau drumul mai jos…pe abdomen…

fata ii atinse spatele gol intr-o cadere de la ceafa pana la fese..isi trecu degetele intr-un mod atat de pueril peste pielea lui alba, incat el schitza un zambet…
ea isi presa buzele tare de ale lui, vrand parca sa se contopeasca cu el…era atat de frumos..acum de-abia isi dadu seama…pana acum mereu il urase…tzinuse ochii strans inchisi de fiecare data cand el se apropiase de ea…nu il vroise…nu shi nu…dar acum…

ii stranse mainile tare in mainile ei mici, sprijinindu-se de el, de data asta pentru a cobori din nou pe podea…se intinse pe spate…in goliciunea ei feminina shi pura, desparti usor picioarele…pentru a-l lasa sa vada cat de excitata era… zari uimirea tanarului..ii zambi incurajator…

shi ii dadu voie sa o aiba nu numai trup, dar shi suflet…

“unele lucruri sunt acolo unde ne asteptam cel mai putin sa fie…” ii sopti fugar inainte de a I se darui…