( Clocot de O. si apoi…)
Instinctiv, cand mi-a prins mana intre degetele ei, mi-am smucit-o destul de brusc, strangandu-mi pumnul inclestat la piept, protejandu-l cu cealalta mana. Femeia se uita ciudat la mine, vadit ingrijorata, maternitatea explodandu-i prin fiecare por, atat de dens, incat aproape ii simteam mirosul de hormoni.
“ Te-am strans prea tare?”
Am dat incet din cap, in semn de “nu”, pironindu-mi privirea jos, in gresia alba, imaculata a salonului.
“ Nu… Nu imi place sa ma ia cineva de mana…”
“ Ok atunci, hai vino dupa mine”
Am urcat docil, urmand-o pe o scarita ingusta, de piatra gri, in forma de spirala, mancata pe alocuri, incadrata de niste pereti galben-pai decolorati, scorojiti si crapati mai peste tot, vadit permeabili si subrezi. Peisajul parca era rupt dintr-o carte pentru copii, ilustrand casa veche a bunicii sau vreun centru istoric de oras-cetate.
Ridicandu-mi privirea, i-am zarit coapsele miscandu-se rapid in zvacniri musculoase, bine conturate ale picioarelor ce nu erau decat foarte putin acoperite de fusta scurta si de halatul alb pe care il purta. Fesele ii alunecau cursiv, fara nici o greutate, numai mimand parca incordarile si relaxarile muschilor de sub pielea, ce,mi-o imaginam, incredibil de fina, fara cusur, ca a lui David.
David…
M-am intors, asteptandu-ma sa ii vad figura androgina in spatele meu, urcand si el, insa acolo nu era decat piatra rece, plumburie. Din salon I se auzea vocea, cu tonalitatea ei joasa, hipnotica, povestind peripetiile noatre, acompaiata de rasetele si chicotelile celorlalte frizerite, ce, eram sigur, facusera cerc in jurul lui, fascinate de fizicul si sarmul sau.
Am ridicat din umeri, mai mult din obisnuita, decat ca raspuns la o anume intrebare, probabil, macinata de gelozie, din capul meu, atintindu-mi din nou toata atentia asupra urcusului anevoios.
In cateva secunde, mult prea lungi, am ajuns la etaj, ce se deschidea cu un holisor vopsit in aceeasi culoare de soare de iarna palid schizofrenizat de frig, ce se ramifica in 3 camere cu usi maro, parca vestejite de atata asteptare.
Femeia scoase un teanc de chei dintr-o borseta ce ii atarna frumos la brau, unduindui-se pe talia subtire, accentuand si mai mult “lungimea” fustei verde inchis.
Cu un clic usa se descuie, dandu-se la perete si oferindu-mi-se in voluptatea ei de fosta virgina. Lumina glaciara ma izbi in fata, curgand in jeturi puternice prin fereastra mare din fundul camerei, fortandu-ma sa imi mijesc ochii. Stiam ca aveam o partiala fotofobie, insa m-am abtinut sa duc bratul la ochi pentru a nu face si mai mult tam-tam pe chestia asta. Si asa eram un pusti de la balamuc, ce avea o relatie cu un alt pacient de sex masculin, cu vreo 20 de ani mai batran, ce tocmai evadase din “cusca” de nebuni si ce avea traume atat de mari,incat nici nu suporta sa fie atins fara permisiune. Super! Daca ii mai dadeam de inteles ca aveam si alte leziuni ma trimitea cu primul tren in Honolulu cu sau fara voia lui David.
Am incercat sa focalizez interiorul camerei ce, surprinzator, era foarte spatioasa, insa extrem de feminina. Perdele albe, cu model floral incadrau geamul, cazand in valuri grele pe covorul de un verde-inchis, aproape aceeasi nuanta ca a fustei ei. In centru zacea un pat imens, curat si (ALELUIA!) uscat, de acelasi alb ca si peretii, oferind o si mai mare luminozitate rece camerei. Vedele-inchis isi mai facea simtita prezenta in cateva obiecte de mobilier -alternand cu mult bun-gust cu nuanta laptoasa ce impanzea camera- : o lampa mare, ce statea cuminte intr-un colt, vreo cateva lumanari pe o etajera alba, un dulap incapator si o noptiera. In rest, masuta cu sticla de la picioarele patului si comoda veche, in stil victorian, etalau aceeasi culoare optimista.
“ Stiu ca nu e mult, dar sper sa te simti bine”
Ii ajungeam pana un pic mai sus de umar, avand, trebuie sa recunosc, o priveliste destul de frumoasa in decolteul ei generos, expus cu o frivolitate ademenitoare. Parul, lung si la fel de negru ca al lui David, ii cadea duios incadrandu-I chipul, gatul, cateva suvite pierzandu-si inocenta intre sanii ei albi. Avea un breton frumos, asimetric, ce m-a convins de la inceput ca era o non-conformista convinsa. Buzele ei pline, date cu rosu si ochii fumurii, machiati excesiv,se potriveau cu trupul ei feminin, apetisant, cu forme latine.
“ E ok… Cred ca si un canal ar fi mai bine decat…”
Si m-am oprit brusc, muscandu-mi buzele crapate, evitandu-I femeii privirea.
Ea ofta, apoi vru sa imi atinga cu buricele degetelor crestetul, intr-o mangaiere nerosita, insa se opri la fix, banuind, probabil, ca m-as fi retras.
“ Daca ai nevoie de ceva sa-mi zici,ok?”
Am dat din cap cuminte, ca un copil de 5 ani care crede ca vorbeste cu Mosul si ii face pomisiuni desarte doar ca sa primeasca ceva cadouri.
“ Ma duc sa-l chem pe David” si a iesit rapid, inchizand fara zgomot usa, in urma sa.
Automat, m-am repezit la perdele, tragandu-le cu ura peste lumina ce imi zgaria necontenit retina. Camera arata mult mai bine intr-o semi-umbra opaca. M-am dezbracat rapid, aruncandu-mi hainele pe jos si trantindu-ma ostenit peste asternuturile racoroase. De-abia acum realizasem cat de obosit eram. Cearsafurile albe erau apretate, stand oarecum tepene sub mine, simtindu-le tari, insa primitoare. Doamne, ce-mi placea senzatia de curat!
Mi-am bagat nasul intre perne, inspirand parca albul cu toate tonalitatile sale de umbre si lumini, lasand un parfum de lamaie si pin sa-mi inunde creierul. Mi-am saltat usor abdomenul, abandonandu-l apoi usor, simtind saleaua moale trepindand deasupra arcurilor. Inca o data…si inca o data. Nu sarisem niciodata intr-un pat si simteam cum o voce in cap imi striga sa fac asta. In cateva secunde eram in picioare in mijlocul patului, sarind ca bezmeticul, dezaranjand forma perfectionista in care era facut, incercand sa imi inabus chiote de fericire si abtinandu-ma sa nu rad ca un apucat, de fiecare data cand reuseam sa ating cu degetele tavanul.
La un moment dat am auzit soapte de dincolo de usa, devenind din ce in ce mai clare pe masura ce se apropiau: trebuiau sa fie David si cu sora lui. M-am lasat sa aterizez pe burta cu o bufnitura usoara, ascunzandu-mi trupul sub plapuma grea si chipul intre pernele albe.
“ Si ce ai de gand sa faci acum? Stii ca Val o sa afle ca ai fugit.”
“ Pai nu stiu…gasesc eu ceva, stii doar ca sunt spontan.”
“ Mda. Tocmai de asta imi era frica”
Si se auzi un splash infundat, ce ,banuiam, era o palma de-a lui David pe fundul ei, apoi un :
“ Nesimtitule! Nu te-ai schimbat deloc!”
“Hai hai…Stiu ca-ti place” si apoi rasete si chicoteli ce razbeau cu forta prin usa subtire de lemn.
Intr-un final David intra in camera si se stramba dezgustat la vederea camerei:
“ Hai surioara, chiar asa am ajuns? Stiu ca invitatilor tai le place stilul asta…de budinca negatita, dar totusi…”
“ Pai si ce vroiai? Sa-ti dau vechea ta camera? Mai bine spus vechea voastra camera, a ta si a lui Val.”
“Mmm…bine,bine. O sa stam aici” marai enervat si nemultumit David, dupa care o saruta pe sor-sa si inchise usa pe dinauntru.
Imi urma exepmplu, azvarlindu-si si el hainele pe jos, peste ale mele si se arunca in pat, facand valuri printre saltele, luandu-ma apoi tandru in brate.
“Ian, dormi?”
Imi mangaie spatele usor, cum stia ca-mi place, de-a lungul colanei, in jos, spre coapse, declansandu-mi o reactie de fiori in toate celulele senzitive. Isi ingropa chipul intre ceafa si umarul meu stang, mirosindu-mi parul si epiderma, inspirand adanc si expirand cu un geamat aproape extaziat.
“Hai..ca stiu ca nu dormi.. Respiri prea repede…” si isi lasa mana sa cada exact intre fese, cautand cu degetele punctul sensibil, lucu ce ma facea sa imi pierd controlul de fiecare data. Mi-am incordat instinctiv muschii pentru a-I restrictiona accesul la trupul meu vulnerabil la atingerile imorale.
“ Cum de ne-a ajutat Toni? Ce i-ai promis?”
“ Ei hai, acum lasa asta… O sa o lamurim mai incolo…”
“ Nu.” Si m-am intors cu fata spre el, sagetandu-l cu o privire calma si matura “ De ce vrea sa te duci la ea?”
“Eh nah de ce! Ca doar nu sa-i duc o cana cu cafea! Sa o satisfac, asa cum ne-a fost invoiala…”
“Aha…Ma gandeam eu ca trebuie sa fie ceva de genul asta…”
“ …Si vii si tu cu mine…”
“ Poftim?”
“ Pai i-am zis ca o las sa se uite cum…”
“Cum mi-o tragi?”
“ Intocmai.”
Ma holbam la un tablou urat de pe perete, facut dintr-un colaj kitsch de poze cu Marilyn Monroe, in diferite culori tipatoare. Evident, ca nu vedeam nimic din el, ci doar imi agatasem privirea de textura fada a obiectului, pierzandu-ma in avalansele de idei ce tocmai imi patasera capul. Trebuia sa ma gandesc ca totul e de vanzare…ca nimeni nu mai fac acte caritabile, asa, de pomana…
“Bine… O sa fie interesant…”si m-am intors din nou cu spatele la David, de data asta, insa, lasandu-mi trupul moale in mainile lui, pentru a fi explorat de curiozitatea sa hulpava.
“David?”
“Ce?”
“Cine e Val?”
